tag:blogger.com,1999:blog-6745578887556665562024-03-06T09:25:35.214+02:00Me, Myself and IPictura naiva cu tendinte romantice.fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.comBlogger214125tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-89794195363513294792011-05-23T21:05:00.003+03:002011-05-23T21:11:03.437+03:00M-am mutat<span style="font-size:130%;">Asadar, a venit si acest pas oarecum natural. O sa-mi fie dor nitel de Blogspot, mi-a fost casa de atatia ani, dar nu plec departe. Am facut un mic transfer de Wordpress si va astept pe acolo. Daca nu imi place, revin aici (optiuni exista).<br />Ma gasiti de acum incolo la adresa: </span><a href="http://fatacufloareadinvioara.wordpress.com/"><span style="font-size:130%;"><strong>http://fatacufloareadinvioara.wordpress.com/</strong></span></a><span style="font-size:130%;"><strong><br /></strong>Si ce spuneti, sa dau petrecere de casa noua?</span>fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-42808700149437278372011-04-05T21:25:00.006+03:002011-04-05T22:06:20.315+03:00din cripta vietiiZilele astea am avut o stare buna. Am fost in regula sau cel putin am parut a fi in regula. Apoi ai mei dragi parinti s-au gandit sa ma dea peste cap. Nu le-a trebuit mult. M-au scos din linistea mea si intr-o jumatate de minut mi se taiase respiratia din cauza revoltei si toata starea mea de liniste si pace (pentru care muncisem, a fost nevoie de un om aproape prin telefon si o plimbare ca sa imi gasesc calmul). Iar ei au reusit sa mi-o fure. Macar de si-ar fi insusit-o ei. De multe ori imi spun ca parintii mei nu ma cunosc. Ca singurele persoane de pe lumea asta care ma iubesc neconditionat, ei nu cunosc ceea ce iubesc. Intr-adevar, nu le-am dat prea multe sanse sa ma afle, pe mine, nu ceea ce le arat, nu ceea ce uneori incerc sa le spun despre mine. La un moment dat, o buna prietena mi-a spus sa-mi schimb facultatea. Dupa ce i-am transmis gandul meu, F. aproape ca m-ar fi luat in brate prin receptor. El stia ca eu nu am ce sa caut la Drept. Eu stiu ca nu am ce sa caut acolo. Cu toate ca amandoi stim ca as putea foarte bine sa o termin. Si totusi, la momentul respectiv m-a socat... m-a uimit peste masura faptul ca F. ma cunoaste (desi ne stim de doar patru ani), iar parintii mei care ma vad zilnic, ei nu isi dau seama cine sunt. Si chiar daca vad ca eu sunt diferita fata de ei, ca am alte valori (desi cred ca mai degraba le-ar parea ca nu am nici un fel de moralitate sau de principiu in fiinta mea), ei bine, ei nu le pot accepta. Sau, daca le tolereaza, incearca sa le impuna tot pe ale lor. Iar eu imi spun ok, le mai dau un an... le mai dau o jumatate de an... le mai dau si asta... Insa deja simt ca, daca as pleca din casa asta, s-ar alege praful de relatia cu ai mei. Nu pentru ca nu le-as vorbi si nu pentru ca as pleca prea departe, doar ca pana si un alt cartier ar fi deajuns ca lumile sa fie separate definitiv. Ei inca nu pot vedea asta. Eu o simt, de la an la an din ce in ce mai acut. Si as vrea sa pot spune ca sunt rabufniri adolescentine intarziate, as vrea sa pot spune ca e "teribilismul varstei", insa cred ca am trecut de ceva timp de ele. Pur si simplu, simt din ce in ce mai des ca alaturi de ei nu pot respira, ca alaturi de ei tot ceea ce sunt e bagat intr-un corset ca sa arate cat mai bine, doar la nivel estetic, restul nu conteaza. Si stiu ca nu sunt asa, ca lor le pasa... Uneori as vrea sa nu le mai pese atat de mult! Si incerc, nu e ca si cand nu incerc. Ce voiam sa spun cu acel "restul nu conteaza" (nu vreau sa creez o imagine gresita, ci doar ceea ce simt, chiar daca acest lucru s-ar putea dovedi in realitate a fi eronat) este ca in aceasta familie rareori se discuta ceva. Rareori se discut problemele. Dar poti vedea pe chipul fiecaruia ca vine cu o serie de frustrari, ca ceva il nemultumeste si, in loc sa se discute civilizat, noi preferam sa ne uitam urat unul la celalalt si sa ne enervam reciproc. Asa se intampla de cand ma stiu, asa m-am format. Plus ca la mine mai e si frica de ei, de autoritate, de ce anume vreti voi. Si chiar daca avem candva o conversatie, chiar daca spun ca au inteles, ei tot amana si imi dau cate un strop de libertate atunci cand eu le spun ca daca nu imi ofera macar un pic mai mult, un deget daca nu pot mana, daca nu primesc asta... Si apoi se intampla. Eu devin nervoasa, usor irascibila, suparata pe ei si furioasa pe mine ca nu pot sa ma impun in fata lor, sunt trista si melancolica si imi doresc sa fug departe. Si atunci mai fac o prostie sau doua, imi mai complic viata, doar ca sa mai simt un pic sangele din vene si poate... poate complicand-o va deveni a mea. Si tot ce fac eu in acel moment devine parte din mine, iar eu ma departez si mai mult de ei. Cam asta ar fi mecanismul. Si toata povestea asta, toata confesiunea asta va ramane numai aici.fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-65366594633170797422011-04-01T15:26:00.004+03:002011-04-01T15:39:50.371+03:00colectionarSunt o colectionara de iubiri. Colectionez si zile, gesturi si priviri. Colectionez cate un zambet pe seara, chiar daca nu imi este adresat. Il aleg pe cel mai frumos, pe cel mai neplanuit si nebanuit. Imi place sa am siruri de locuri in care sa respir si sa visez. Am rafturi de povesti si cateva albume uriesesti cu amintiri. Pe langa toate astea, undeva dosite in debara, se gasesc si acele posibilitati pe care nu le-am trait. Mai am un caiet plin de cuvinte pe care nu le-am rostit niciodata si un alt caiet in care am scris oamenii carora nu le-am spus nimic, nici macar atunci cand ar fi trebuit. Colectionez copaci in floare si salcii atunci cand ploua. Am putine idei, insa le imprumut pe ale altora. Duminicile imi place sa vanez nori, niciodata nu ii prind, dar e bine sa incerc. Cred ca as putea fi primul om care sa gaseasca un exemplar de Cumulus. Totusi, imi place sa am numai ce e mai bun si mai frumos. Asa ca am inceput de cativa ani sa caut momente faine. Nu se gasesc atat de usor, insa atunci cand apar la vreo licitatie... Candva am avut, in aceasta mica colectie pe care am pornit-o de aproape douazeci de ani, am avut... sentimentul ca sunt fericita. Cu toate astea, imi scapa ceva. Lipseste un lucru foarte important din colectie. Uneori am impresia ca lipsesc chiar eu.fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-52892440614550835972011-03-26T22:09:00.004+02:002011-03-26T22:22:53.924+02:00inapoi cu toata fiinta...Chiar nu-mi place sa scriu fara diacritice, dar ma sacrific si sper ca veti fi ingaduitori cu mine.<br /><br />Asadar, astazi mi-am dat seama ca imi place viata mea. Am fost timp de o luna si un pic cu un om din afara lumii mele. Era un om normal, cu probleme normale, cu ambitii normale si ii doresc sa fie asa in continuare, pentru ca ii sade bine. Eh, si in aceste cinci saptamani de relationare am avut mereu senzatia ca nu ma potrivesc deloc in peisaj, in viata lui, si nici el in a mea. Dar dorindu-mi sa am cel putin o relatie normala, am mers inainte. Am esuat, probabil nu din vina mea, si am reajuns la doar cateva minute dupa aceea inapoi in viata mea cumva anapoda, dar foarte ok din punctul meu de vedere. Imi plac oamenii cu o nuanta de nebunie in ei, imi plac oamenii care stiu sa vada dincolo de ei si sa fie al dracului de deschisi, imi plac oamenii care dupa o scanare stiu deja cum esti si de ce esti. Imi plac oamenii un pic mai altfel. Si ii tin langa mine. Cel mai important este ca si ei raman aici.<br />Asa ca dupa o despartire mica de orgoliu, dupa ceva rabufniri de furie mocnita, am ajuns sa spun "da, imi place cine sunt!"<br />Si cred cu tarie ca in ultimele doua zile s-a intamplat un lucru foarte bun pentru mine. Cel putin am un zambet si o stare de spirit cum nu se poate mai linistita. Merg din nou cu capul sus, chiar daca nu din aceleasi motive.<br />Desigur, dorintele mele raman aceleasi... Acelasi om, acelasi viitor, acelasi sentiment. Pour toujours!fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-17095150363855665042011-03-24T18:51:00.003+02:002011-03-24T18:57:23.880+02:00griuri si contradictiiAstazi am stat fata in fata cu cealalta jumatate a mea, cu partea aceea care e libera, care poate sa simta si sa gandeasca in afara a ceea ce e considerat normal intr-o societate civilizata. Am stat de vorba cu un om care parea sa fie pe aceeasi pozitie. Poate ca este. Poate ca e totul in mintea mea. Astazi mi-am calculat inca o data limitele, nu le-am trasat, doar le-am vazut de aproape. Dupa cateva ore iar m-am incatusat in pielea mea, in conceptia majoritatii a ceea ce ar trebui sa insemne o viata de om si cum ar trebui ea traita.<br /><br />Astazi timp de trei ore am fost libera.<br /><br /><br /><br /><br /><br /><span style="font-size:85%;">(Iertati lipsa diacriticelor, insa blogspotul e rau si nu mai vrea sa fuzioneze cu word-ul meu printr-un simplu copy/paste... si mi-am spus ca ar mai fi timpul sa mai scriu ceva.)</span>fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-24208871178635275032010-12-04T11:39:00.001+02:002010-12-04T11:41:15.485+02:00club asă mă priveşti de la distanţă<br />să mă observi<br />te întrebi<br />să nu faci un pas<br />te costă<br />eu sunt boala şi frustrarea<br />clipa de pe urmă care te face să urli<br />visul tău se transformă în coşmar<br />o furtună te distruge pe dinăuntru<br />apocalipsul şi frumuseţea<br />cancerul, moartea mai puţin nocive<br />orgasmul suspendat şi dorinţa<br />există motive pentru care să preferi viaţa<br />liniştea, calmul, siguranţa casei<br />ia-ţi o votcă<br />respiră adânc<br />spune-ţi:<br />e doar un gând<br /><br /><br /><br />(cu mulţumirile de rigoare lui Miki Vieru)fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-81151505430049151732010-09-14T00:01:00.001+03:002010-09-14T00:06:26.087+03:00tuşe de culori diverseO zi plină, plină de energii. Oameni noi, oameni dragi, oameni alături de care am trăit momente frumoase, alături de care am făcut nebunii, oameni care m-au învăţat, care au mai desenat o tuşă sau două în portretul meu. Astăzi a fost începutul de an şcolar, iar eu m-am dus la liceu pentru a mă bucura de cei care au făcut ca patru ani de studiu să fie plăcuţi. Le recunosc tuturor aportul la dezvoltarea mea. Le mulţumesc pentru că m-au făcut să zâmbesc, pentru că mi-au dăruit o mulţime de amintiri frumoase şi pentru că au fost mereu acolo în clipa în care am avut nevoie de o mână întinsă, de un sfat sau pur şi simplu de ceva diferit.<br />Dragii mei colegi, vă iubesc! (pe toţi în mod egal, pentru a nu isca dispute)<br />Dragi profesori, vă mulţumesc!<br /><br />Astăzi am primit o carte cadou, o carte niţel specială, un Dickens.<br /><br /><br />Je suis ici... Et ça est pour toujours. C’est justement une autre modalité de sentir et de vivre l’amour dans le temps du choléra.fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-16219433261453382572010-07-19T22:25:00.000+03:002010-07-19T22:28:32.313+03:00Blame it on the moonAm “furat” titlul de la Katie Melua care îmi ţine companie în seara asta. Sunt uşor nostalgică şi mult prea temătoare de ceva timp încoace. Mi-e un dor infinit. Un om drag şi iubit m-a întrebat acum puţin timp dacă ştiu cum e să îţi fie dor de dragoste. Pe moment nu i-am răspuns, credeam că intuieşte răspunsul. În seara asta mi-am adus aminte de toate clipele frumoase de care m-am bucurat în ultimele luni. În ultimele două săptămâni de dor de dragoste mi-am dat seama cât de fericită am fost şi poate că sunt încă. Uitasem cât de mult poate să însemne un gest, cum se amplifică şi capătă culori infinite, cum este să mergi singur pe stradă şi să ştii că e lângă tine cu gândul. Şi cât de mult pot aceste mici gesturi să doară. Lipsa lor chiar şi câteva zile e sfâşietoare. Îndeajuns cât să devii pustnic până în momentul în care vei auzi telefonul sunând, iar acea voce minunată spunându-ţi «bună dimineaţa!»<br /><br />P.S. : Să nu uiţi de pitici...fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-83750379716876642652010-06-23T22:07:00.000+03:002010-06-23T22:09:17.141+03:00schiţe + pentru cei care sunt aproapeAşadar şi prin urmare, cred că ar fi timpul să mai scriu ceva.<br />Trebuie să mărturisesc că mi-am luat tălpăşiţa din universurile pe care le colindam până acum (lumea artistică a muzicii şi poeziei şi chiar jurnalismul a căzut pradă retragerii). În afară de faptul că încă îmi doresc o carieră în presă, nu regret această distanţare. Cât a durat şederea mea a fost plăcut şi cumva educativ. Sau mai puţin plăcut, dar un adevărat studiu de caz.<br />Am început să trăiesc şi să râd. Am unele momente în care sunt cu adevărat neînfricată. Nu mai ştiu când a fost ultima dată când am fost tristă, dar cert este că nu durează mai mult de câteva ore. Sunt fericită şi mă bucur de fiecare clipă.<br />Pentru prima oară în existenţa mea, cu toată anormalitatea, ciudăţeniile, nebuniile şi gingăşiile, trăiesc ceva normal şi stabil. Simt că am un drum şi ştiu că e unul bun.<br />Ştii, e replica aia de film hollywoodian cu happy end şi lacrimi de bucurie pe fundal: „ce am făcut să te merit?” Ei bine, cam aşa sunt eu acum. Ce am făcut eu ca să merit toate clipele astea frumoase? Sunt uimită de prezenţa asta extraordinară.<br /><br />...<br />Un fel de atenţionare la neatenţie: peste 5 zile mai adaug un an la vârstă. Sărbătoresc evenimentul după ce termin cu examenele şi tuturor celor care se ştiu pe aici prieteni buni le promit o bere/suc/cafea/apă (pentru hidratare) în, posibil, grădină. E doar o idee momentan, dar cam aşa vizualizez eu întrevederea. Mulţi dintre voi aţi fost lângă mine atunci când îmi era mai greu, am râs cu lacrimi, am visat, am dansat, am scris, ne-am certat (eu mi-am pierdut argumentele), ne-am jucat, ne-am iubit platonic dar cu foc... nu vreau să aniversez o vârstă, vreau să fac din toate clipele faine o sărbătoare şi vreau să le cinstim cum se cuvine.<br />Şi vreau să vă mulţumesc pentru că aţi reuşit, nu ştiu cum, să mă ţineţi în viaţă, cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori. Vă mulţumesc pentru că datorită vouă sunt ceea ce sunt astăzi.<br />Restul după bac...fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-70334260949261333742010-05-14T21:25:00.000+03:002010-05-14T21:27:04.412+03:00viitorul sună gol<div align="justify">M-am săturat de ţărişoara asta de nu mai pot să stau în ea. Vreau frumos şi vreau linişte. A început să-mi fie groază să mă mai uit la ştiri, să aflu că idioţii din Parlament şi Guvern au votat/ elaborează nu ştiu ce altă lege care să ne aducă în pragul disperării şi încă un pic peste. M-am săturat să o văd pe mama cum vine acasă cu o sacoşă din Mega şi când se uită pe bon nu înţelege pe ce a dat un milion. M-am săturat de ipocrizie, de un conducător al statului care ne înjură direct în faţă, m-am săturat de marii afacerişti-politicieni români care nu ştiu să facă altceva decât să-şi apere interesele, mi-e silă de prostia şi ignoranţa oamenilor din jurul meu, mi-e scârbă de faptul că îi lăsăm să ne desfiinţeze orice brumă de libertate şi de demnitate.<br />Am aproape 19 ani, iubesc România deoarece e singura ţară în care mă simt pulsând şi e acasă, dar îmi doresc un potop drăguţ peste toată clasa politică. Vreau să vine detoxifierea în statul ăsta, vreau să inventeze Raid un spray contra prostiei, tupeului şi nesimţirii. Vreau ca ţara asta să fie aşa cum poate să fie: cu o economie înfloritoare (oameni care să se ocupe de asta există, dar nu sunt acolo unde trebuie), cu oameni civilizaţi (aici chiar ne-a lovit tranziţia prost calculată), cu o natură uimitoare şi cu un turism pe măsură, într-un hotel de 4 stele cu preţuri decente, cu 1 Mai-uri sărbătorite în Grădina Botanică sau în afara oraşului, dar fără noul brand „mici&bere”, cu ştiri de la ora 17 care să nu îţi provoace un atac de cord (pentru asta există filmele horror, dar acolo măcar ştii că e ficţiune) şi tot aşa. Se poate! Eu visez România asta, eu visez să pot să-mi las copilul în oraş fără să îmi fie frică de faptul că i se poate întâmpla orice. Eu visez la o clasă politică umană, care măcar dacă mă taxează să îmi ofere condiţii de trai bune. Îmi doresc spitale cu aparatură performantă, nu cea din secolul trecut, spitale fără igrasie, fără asistente care nu îţi vorbesc frumos decât dacă le bagi 10 lei în buzunar.<br />Nu este normal. Nu este normal să te simţi hăituit în propria ta ţară.<br />Şi mă doare înfiorător să ştiu că nu se va schimba nimic. Nu fără o nouă revoluţie, nu fără o ieşire în stradă şi o răsturnare a situaţiei. Dar poate că nici atunci. Mâinile lor murdare sunt pretutindeni. Partea bună, singura de altfel, este că ei sunt mai puţini decât cele câteva milioane de români cărora chiar le pasă. Nouă de pasă de vieţile noastre, ne pasă de viitor şi vrem să putem respira în propria noastră ţară!<br />Ce mi-aş dori ca această criză prelungită în care ne-a adus Guvernul Boc (trosc-pleosc-buf!) să se manifeste numai în conturile politicienilor care au profitat întotdeauna de pe seama electoratului numai pentru a avea satisfacţia de a-i vedea ajunşi în stadiul nostru. Nu pentru mult timp, dar vreau să vadă şi ei cum este să îţi priveşti viitorul în faţă şi să vezi negru de cenuşă.</div>fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-63949348425881139012010-05-11T22:10:00.001+03:002010-05-11T22:12:56.754+03:00printre picături<div align="justify">E primăvară (da, m-am îndrăgostit de anotimpul ăsta care pare să mă soarbă într-un butoi de reverii continue). Mă plimb prin oraş, cu ceva accent pe Cişmigiu şi mă cuprinde o poftă de viaţă, de a fi altfel, de a fi altundeva (Praga, Varşovia, toate...). Încă e şcoală, încă am de trecut ceva examene şi mai ales am făcut o serie de promisiuni. Dar apoi, dragii mei, o să îmi iau liber şi o să colind şi alte oraşe. Am nevoie de asta, am nevoie să simt pulsul altor străzi, vreau să văd cerul şi dintr-un alt balcon, dintr-un alt parc. Sunt zile frumoase, sunt zile superbe, sunt zile care mă fac să te doresc din ce în ce mai mult. Suntem în mai şi toate îţi sunt la picioare.<br />Sunt uimită constant de noile schimbări, sunt plăcut surprinsă şi râd şi simt şi ofer şi primesc şi de data asta ştiu că e bine.<br />Se puteau întâmpla atâtea. Aş fi putut să înnebunesc, aş fi putut să devin indiferentă, aş fi putut să mă închid în mine. Dar „tu poţi să-mi dai lumină de mai în decembrie”. Aşa m-ai salvat.<br />Is it wrong if now I’m dreaming of Provence too?... Mă gândesc la noile reţete, la câteva plăceri gastronomice.<br />Ah... şi până să uit toată povestea (e un fel de glumă ce a rămas de la venirea lui Piotr): Could you do me a pleasure?<br />Da, a venit Piotr la nunta lui Lucian (casa de piatră cu ocazia asta!) şi am petrecut ceva timp vineri. Dorea să (re)viziteze împreună cu prietenii lui Casa Poporului şi am fost un ghid excepţional: le-am arătat CP şi din faţă şi din spate până să ajungem la concluzia că intrarea vizitatorilor era pe la b-dul Naţiunilor Unite, unde spusese Piotr că e. Apoi o vizită rapidă la Curtea Berarilor, Cişmigiul şi predarea lui Lucian. A fost foarte fain să-l revăd după atâta timp şi atâtea mailuri. E un copil frumos şi suntem şi pe aceeaşi oarecare lungime de undă via net.com.<br />Sâmbătă s-a şi sărbătorit. Mai exact s-au împlinit 8 ani de Travka. Un concert frumos, oameni coloraţi, oameni vii, oameni frumoşi, prieteni, zâmbete, muzica aia care te înnebuneşte şi te înalţă şi doi ochi albaştri.<br />Sunt fericită. Şi abia acum două zile mi-am dat seama cât de frumos e să asculţi Buena Vista Social Club în seri călduroase, cu un apus viu conturându-se deasupra oraşului.<br />Şi rotiţele se pun în mişcare...</div>fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-5942291081956822842010-04-30T22:47:00.002+03:002010-04-30T22:50:00.086+03:001 mai (cu iluzia unei intinderi de apa)<div align="justify">Vine 1 mai şi eu stau în Bucureşti. Meditaţii, poate chiar şi câteva momente faine de linişte. Şi totuşi, universul dă semne de viaţă...<br />Mi-am reamintit că iubesc Cişmigiul. Mi-am reamintit că iubesc viaţa, mi-am reamintit că iubesc să-l iubesc, că zilele pot fi frumoase şi pline de culoare, că viitorul e mai frumos scris pentru doi, chiar dacă e de la o săptămână la alta. E primăvară şi parcă tot mă mir când văd flori şi verdeaţă. În sinea mea am rămas cu impresia că trebuia să mai dea o ninsoare. Dar e tare bine şi aşa. Mi-era dor de fuste şi sandale.<br />Învăţăm cu spor. Îmi dau seama că se termină liceul şi eu nu am aproape nici o nostalgie. Nu deocamdată, poate vine, mai are timp. Tot legat de final de preuniversitar, eu nu ştiu cum mă îmbrac la bal. Sugestii?<br />Ah, vine Piotr săptămâna viitoare, abia aştept să-l văd, au trecut aproape doi ani de când nu l-am mai văzut.<br />Şi ultima ştire: sunt « curtată » de un post de radio. Dau detalii după ce stabilesc în partea cealaltă logistica şi tactica.<br />Oricum, 1 mai voios şi frumos! (vreau la marea mea iubită... aşa că faceţi poze multe şi le expediaţi prin partea mea de lume)<br />Cu drag şi dor de nisip...</div>fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-12482192490554165892010-04-11T22:05:00.000+03:002010-04-11T22:07:06.381+03:00pe scurt iar<div align="justify">A venit vacanţa, a trecut vacanţa.<br />Au fost câteva zile pe care nu le-aş da pentru nimic în lume. Privirea lui când i-am dat o pungă mare şi verde, plimbările de sfert de oră, un mic dans pe Libertango... momente care contează şi care merită.<br />Am sărbătorit şi o mândră, draga Onişor, am râs, am băut niţel vin, a fost o seară frumoasă.<br />Ah, da, a fost şi o altă Înviere ce s-a sărbătorit laolaltă cu catolicii. Miel, pască, cozonaci şi ouă de trei culori.<br />E primăvară şi e numai bine. E primăvară şi în suflet.<br />De mâine iar începe nebunia. Momentan, niţel Garbarek şi gânduri frumoase.</div>fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-62746010300344389502010-03-23T18:58:00.002+02:002010-03-23T19:03:07.020+02:00Acordă-i Cristinei speranţa pentru un mâine!<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjO8UzT0vRddlC0Fhxh92lKJzGKm1w_Hmt0RqYyPLQC7yrGoCPDl20jY9O7lG2ve05hJZb0ZoHEk7y2U_C88gMJsAxv0SwClxh1MgHefxTQ_pNlquhuz5JYFKTju6EchcLLYh_6LMZabYvU/s1600-h/poster+pringles+final.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 283px; DISPLAY: block; HEIGHT: 400px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5451875327636880594" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjO8UzT0vRddlC0Fhxh92lKJzGKm1w_Hmt0RqYyPLQC7yrGoCPDl20jY9O7lG2ve05hJZb0ZoHEk7y2U_C88gMJsAxv0SwClxh1MgHefxTQ_pNlquhuz5JYFKTju6EchcLLYh_6LMZabYvU/s400/poster+pringles+final.jpg" /></a><br /><div align="justify">Un prieten m-a rugat zilele trecute să îl ajut cu mediatizarea unui proiect, o acţiune umanitară. Este vorba de cazul <strong>Cristinei Micu</strong>, elevă la liceul Nicolae Tonitza, care şi-a pierdut părinţii şi casa într-o explozie cauzată de o acumulare de gaze, din pricina unei conducte lăsată nesupravegheată de muncitorii Distrigaz. Astăzi ea locuieşte cu unchiul ei care are o situaţie materială precară.<br />Prin acţiunea iniţiată de Armata Salvării, în colaborare cu Consiliul Municipal al Elevilor şi cu ajutorul Pringles, este dorită strângerea a minimum 2000 de lei pentru Cristina Micu până de Paşti. Pentru a atinge acest obiectiv, <strong>sâmbătă, 27 martie, ora 14.00</strong>, toţi cei care doresc să ajute sunt aşteptaţi în faţa <strong>Casei Armatei</strong>. Voluntarii vor primi un tub de Pringles, pe care vor fi nevoiţi să îl umple cu banii proveniţi din chetă, aria de desfăşurare fiind în zona centrului vechi, Grădina Cişmigiu, Piaţa Unirii şi Piaţa Romană. Suma minimă ce trebuie să fie strânsă de fiecare voluntar în parte din chetă trebuie să fie de<strong> 25 de lei</strong>.<br />De asemenea, primii trei voluntarii ce vor aduna cele mai mari sume în cadrul proiectului vor fi recompensaţi (în ordinea sumelor) cu cinci, trei şi două cutii de Pringles.<br />Este o acţiune îndrăzneaţă pentru o colectare de fonduri, însă ca orice alt proiect de genul acesta scopul chiar poate să fie întărit prin mijloace.<br />Aşadar, ne vedem sâmbătă pentru a-i face un bine Cristinei!</div>fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-40745299391245496502010-03-19T21:30:00.000+02:002010-03-19T21:31:06.377+02:00pe foarte scurt...Am parte de zile faine. E soare, e cald, e bine. Mă simt bine. E ca şi cum fetiţa aceea speriată şi frustrată s-ar fi topit sub soarele care arde cu ceva mai multă forţă. Sunt fericită şi am impresia că totul merge pe un drum firesc.<br />Am speranţă şi se pare că încet-încet îmi recapăt şi credinţa.<br />Trebuie să mă apuc de învăţat serios la economie.<br />Mon ange, aujourd’hui a été magnifique...fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-46995537669113322722010-03-11T22:51:00.001+02:002010-03-11T22:53:00.394+02:00schiţa unor alte zileCâteva rânduri înşirate pe ultima sută de metri a drumului spre pat (pentru a dormi):<br />1. <strong>Travka</strong> a reînviat, concert pe <strong>15 aprilie în Silver Church</strong><br />2. <strong>Urma </strong>pe <strong>24 martie la Sala Palatului</strong>, mă duc însoţită de mama (this will be fun!)<br />3. Se apropie admiterea<br />4. Făcut interviu cu <strong>Ţapinarii</strong> ieri, încă prelucrez<br />5. Admiterea mă stresează pentru că şi deoarece se apropie cu paşi repezi<br />6. Sunt obosită<br />7. Nu am timp<br />8. Sâmbătă o să ţin un seminar la redacţie, o să le povestesc cum se ia un interviu<br />9. Vreau să simt Praga o lună cu tine... şi atât!<br /><br />Sunt fericită totuşi, am speranţă...<br />Revin, sper, cu ceva mai multe în vreo altă seară cu ceva mai multe detalii, gânduri, etc.fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-48830228035926304792010-03-04T21:51:00.002+02:002010-03-04T21:54:50.988+02:00schiţa unor zile<div align="justify">Viaţa mea în ultimele săptămâni s-a construit pe principiul: şcoală, meditaţii spirituale (multe, de altfel), câteva ieşiri în weekend pentru a putea funcţiona normal şi somnul care pare a nu fi niciodată îndestulător. Aşadar, iertaţi-mi absenţa, însă e motivată.<br />Am reînceput să scriu, aţi avut o mostră în postul anterior. Se pare că e un subiect despre care îmi place să scriu, pentru că îmi pot imagina orice. Şi pot spera.<br />A venit 1 martie şi a trecut, a venit primăvara, dar se pare că o va mai goni iarna încă un pic (şi eu deja mă gândeam la fuste şi rochiţe, la pantofi şi haine ceva mai subţiri).<br />Îs obosită, aş vrea o vacanţă. Am o admitere în aprilie şi un bac ce începe fix de ziua mea. Dar încă nu îmi fac griji prea mari. Gramatica pare să meargă bine, iar economia mai am niţel şi o termin.<br />Astăzi am vorbit cu R. şi mi-a spus câteva lucruri pe care nu mă aşteptam să le aud. E un om fain, dar...<br />Oana şi Andrei au făcut front comun duminică şi a fost o stare de asediu timp de trei ore. Da, aveţi dreptate. Vă iubesc şi ştiţi asta, însă îmi place să mă lovesc singură cu capul de asfalt, dacă într-adevăr e cazul şi aici.<br />Pe 10 am interviu cu Ţapinarii.<br />Singura parte bună din tot haosul ăsta este faptul că nu am timp să mă gândesc la toate prostiile, să analizez mult şi toate cele. Oricum, la finalul zilei sunt mult prea obosită ca să mă revolt în vreun fel.<br />And I miss the simple things... at the end of the day, I only miss you...</div>fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-42763227015611884142010-03-04T21:07:00.001+02:002010-03-04T21:09:00.617+02:00patrick (experiment)***<br /><br />Patrick este copilul nenăscut şi necreat<br />- norul pântecului meu deschis -<br />care urlă din vreme în vreme<br />cu moarte şi speranţă de viaţă.<br />Patrick nu e carne, ci o idee de iubire<br />care bea laptele sânilor mei frigizi<br />şi cere pielea şi oasele mele<br />şi ochii<br />şi părul<br />şi unghiile<br />şi vocea.<br />El crează definiţii şi senzaţii<br />el este golul umplut al uterului<br />şi moare în fiecare sfârşit de lună<br />pictând cu sânge<br />pătuţul lui de lemn încă nesculptat.<br /><br /><br /><br /> ***<br /><br />Patrick vrea lapte în toate dimineţile<br />iar eu îi dau 50 ml cu fiecare cafea;<br />fiul meu vrea cântece de leagăn<br />şi îi cânt Norah Jones, dar ştiu,<br />dragule, ştiu,<br />că nu îţi vei aminti nici un vers.<br />El vrea o îmbrăţişare atunci când plânge<br />îl strâng tare între coaste<br />şi se simte iubit.<br />Patrick vrea copiii lui şi le dă lapte<br />din cafeaua mea.<br /><br /><br /><br /> ***<br /><br />Patrick e la grădiniţă<br />/îl duc în fiecare dimineaţă în drum spre bucătărie/<br />se joacă în nisip şi se dezintegrează<br />în fiecare moleculă de praf<br />ce îi atinge carnea moale.<br />Ceilalţi copii fac bulgări din părul lui<br />blond, castaniu, negru şi roşcat,<br />dar fiul meu e punkist -<br />îi creşte o creastă verde-albastră<br />în locul din care ceilalţi i-au smuls firele -;<br />la prânz primeşte supă<br />testează legea browniană mişcând<br />găluştele prin farfuria rece de inox.<br />Fiul meu e Freud şi Yung,<br />e Neil Armstrong şi Jimi Hendrix,<br />e Aristotel şi Dante,<br />iar în fiecare seară mă ceartă<br />că uit de el şi nu îl nasc.<br /><br /><br /><br /> ***<br /><br />Patrick se joacă cu bătăile inimii<br />se ascunde după cornee<br />aruncă cu mingea în liniile din palmă<br />desenează cu degetele<br />tatuaje cu păsări mari pe sânii de lapte<br />şi scrijeleşte cu unghiile cuvintele zeilor din lumea de dinainte.<br />El se îmbracă cu părul meu,<br />scânceşte<br />şi îşi gungureşte numele.fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-49906547892934118352010-02-25T21:23:00.003+02:002010-02-25T21:54:42.013+02:00en attendant quelques choses<div align="justify">Nu am mai scris de ceva vreme. Mă rog, asta se vede, nu ştiu de ce m-am gândit să comunic un fapt.<br />Simt cum pluteşte eşecul în aer. Eşecul meu. Am o admitere în aprilie, am mult de învăţat, am mult de recuperat.<br />În ultimele zile am stat şi m-am gândit cum ar fi fost viaţa dacă unele lucruri ar fi fost diferite. Dacă nu m-aş fi dus în Vamă acum aproape patru ani, dacă nu ar fi plecat A. în acea altă iarnă, dacă mi-aş fi impus punctul de vedere în momentele care contau, dacă aş fi păstrat o legătură mai strânsă cu F., dacă aş fi picat în alt liceu, dacă aş fi avut un câine când eram mică, dacă iunie trecut nu ar fi avut loc, dacă poate m-ar fi iubit un om aşa cum îmi doresc, măcar pentru o oră, măcar pentru un minut... Dar sunt încă tânără, nu-i aşa? Şi dacă ar fi să mai am doar 24 de ore de trăit?! Atunci se mai aplică teoria?<br />A. îmi spunea că îşi asumă o parte din vină. Dragule, nu îţi permit să îmi furi momentele de frustrare în care greşesc. Ele sunt vina mea şi nu le împart. Lasă-mă să-mi port crucea, atât cât e, şi nu mai încerca să distorsionezi viziunea mea asupra singurelor momente în care sunt cu adevărat fericită.<br />E bine, e bine atunci când e rău, e mai bine decât să nu simt nimic.<br />Şi totuşi, toate vor fi aşa cum trebuie să fie. În plan avem o facultate, un job, mutarea din casa asta (simt nevoia asta din ce în ce mai acut) şi, cândva, o familie, rate la bancă pentru o casă, vacanţe în Austria şi Grecia (deşi nu mă omor după niciuna), găsirea rapidă a unui loc într-o grădiniţă şi toate celelalte. La final, dacă voi avea noroc, poate că măcar un om îşi va aminti cu plăcere de mine. Sunt atâtea posibilităţi, în minte le am aranjate, am şi nume pentru copil, îmi imaginez totul atât de clar. Dar fiecare altă zi mă surprinde şi am trăit îndeajuns de multe să ştiu că planurile nu ies întocmai cum le vizualizez, dar, câteodată, hazardul nu aduce situaţii prea rele.<br />Mi-e dor de alte vremuri...</div>fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-9770090782033669142010-02-13T22:02:00.000+02:002010-02-13T22:03:14.740+02:00Negru...Ieri am pierdut un om la care ţineam. A fost un şoc. Mi-aş fi dorit din toată inima să nu fi fost aşa. Aş vrea să spun mai multe, dar prefer să îi păstrez amintirea pentru mine şi pentru cei care l-au cunoscut.<br />Dumnezeu să te odihnească, dragule... şi îţi mulţumesc pentru tot...fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-37417238932983636752010-02-07T23:58:00.000+02:002010-02-07T23:59:17.795+02:00moments of love (2)<div align="justify">„Sunrise, sunrise, looks like morning in your eyes...“<br />Ieri a fost o altă zi minunată, chiar dacă nu părea aşa de dimineaţă. Mă rog... L-am sunat şi am stabilit o întâlnire. M-a cam luat prin surprindere faptul că a fost de acord, dar mi-a părut bine. Am discutat mult. Mai mult el. Oricum, important este că discuţia de ieri a generat o schimbare de perspectivă în cazul meu. Voi da şi la Drept, asta într-o încercare de a face visul să se adeverească.<br />Uite, tot încercai să mă aduci cu picioarele pe pământ... acum am o mamă fericită, care nu înţelege de unde a venit schimbarea, am ceva mai multă voinţă, am un motiv întemeiat pentru care să mă lupt cu bacul şi cu admiterea şi mai am parte şi de prezenţa ta din când în când, doar ca să îmi aduc aminte că se poate simţi mult şi frumos.<br />Da, dragule, am credinţa că o să fie bine. Şi nu e doar o simplă speranţă. Nu ai fost singurul uimit de consecvenţa, încăpăţânarea, răbdarea mea (sau cum vrei să o numeşti). Faptul că am găsit anumite lucruri intacte în mine, după atâta timp, după atâtea alte situaţii, m-a pus pe gânduri. Singurul rezultat la care am ajuns este faptul că pielea mea recunoaşte pielea ta, pulsul meu dă ascultare vibraţiilor tale, firescul dintre noi e prezent, iar dragostea mea există ca să încerce să te înalţe.<br />Ai fi putut, chiar şi acum, să pleci, să îmi refuzi sărutările şi îmbrăţişările, pentru că ştii că nu voi trece peste deciziile tale indiferent cât de mult ar durea. Nu ai făcut-o şi nu cred că este un joc nesupravegheat de hazard. Întoarcerea ta şi stabilitatea mea în sentimentele pentru tine poate că vor avea o finalitate frumoasă. Nu pot să calculez dacă ne vom răni sau nu, dacă ne vom pierde sau dacă ne vom întregi. Nu am de unde să ştiu. Dar eu sunt pregătită să risc, sunt pregătită să pierd orice numai pentru şansa de a fi lângă tine o perioadă. E nebunie? E dragoste? Poate că e o combinaţie. Vreau să te fac fericit, pentru că vreau să te ştiu fericit.<br />Şi da, ai dreptate. Sunt multe lucruri pe care nu le cunoaştem unul despre celălalt. Dar avem timp să le aflăm. Iar eu nu voi pleca speriată de...habar nu am. Dar ştiu că nu voi pleca. Te voi strânge uşor de mână şi îţi voi spune: „ok, vom rezolva şi asta!“<br />E iarnă, dragule, iar eu vreau o trântă cu tine în zăpadă. Şi după război, un ceai fierbinte în vreo cafenea cu lumină difuză şi nume diafan. Şi deoarece sunt o visătoare prin definiţie, voi adormi cu gândul la acea săptămână în doi. Oriunde, numai să fie cu tine.<br />„To you...“</div>fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-47423949921506094272010-02-03T20:39:00.000+02:002010-02-03T20:45:51.161+02:00moments of love<div align="justify">Sunt fericită!!! Se întâmplă rar, dar atunci când mi se iveşte ocazia, nu îmi pasă de consecinţe. Atâta timp cât trăiesc sentimentul. Astăzi primesc telefon de la A. care mă cheamă în oraş şi destinul e aşa drăguţ cu mine, pentru că azi mi s-au anulat meditaţiile. M-am dus. Club A, el, prietenii lui, liste pentru mărţişoare, el, cafea, oameni, el şi el. Mă scuzaţi, dar sunt euforică şi mi-e bine. Restul e poveste. O poveste frumoasă, de roman. E minunat să îl ţii în braţe pe cel pe care îl iubeşti. E înfiorător de bine să stau cu capul pe umărul lui şi să îi simt respiraţia. E bine. E mai mult decât bine.<br />El este omul pe care l-aş urma oriunde fără să întreb de ce. El este visul meu fain dintr-o noapte de vară. El este tot ce mi-aş putea dori. Pentru că el poate să înţeleagă, pentru că azi a zis „da“, pentru că o să plecăm la colindat la vară. Pentru că atunci când e, e extraordinar.<br />Pentru că îl iubesc dincolo de mine.<br />Dragule drag, să nu te sperii. Oricum e posibil să nu citeşti ce scriu eu aici. Dar voiam să-ti transmit toată dragostea mea, tot ce e bun şi frumos în mine. Şi îţi mulţumesc... pentru că alături de tine pot să râd cu sufletul întreg.</div>fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-71839868953013455752010-01-30T23:10:00.000+02:002010-01-30T23:11:46.930+02:00umbre noi şi vechi<div align="justify">Mă confrunt cu o situaţie ciudată pentru mine. Experimentez ceva ceea ce ar putea intra la categoria de „normal“ şi îmi dau seama ce percepţie alambicată am eu. Însă nu mă pot hotărî să fac mai mult decât ceea ce se întâmplă deja, mă simt legată, mult prea legată de visul meu dintâi. Cred că problema pe care o am acum este că nu pot schimba ceea ce este deja în mine. Şi nu îmi permit să-l pierd din nou, m-am reobişnuit cu prezenţa lui în viaţa mea, mi-am dat seama cât de mult mi-au lipsit atingerile, îmi place să îl privesc cum mă priveşte, să îi aud vocea şi să fie totul aşa cum trebuie să fie, să ne vedem rar, dar să merite. A fost primul om care a crezut în mine, a fost primul care m-a atins şi altfel decât cu mâna, a fost primul om pe care l-am iubit cu adevărat. Pe care nu am încetat niciodată să îl iubesc.<br />Dragule drag, nici nu ştiu ce să mai zic. Mi-aş dori să îţi pot spune totul, mi-aş dori să fiu lângă tine, să mă uit în ochii tăi şi să te fac să simţi tot ce e în mine. Era o vreme când îmi doream să te doară şi pe tine la fel de tare cum mă durea pe mine, dar, mult mai târziu, am înţeles că şi tu ai fost la pământ. Acum tot ce îmi pot dori este să îţi fie la fel de bine cum îmi este mie lângă tine. Chiar dacă nu sunt eu motivul fericirii tale. Vreau să te văd fericit, să te văd mulţumit. Nu mai vreau să mai văd cum se aşează umbrele pe chipul tău şi să ştiu că eu nu pot face nimic. Totodată, fiecare parte din mine te vrea. E o dorinţă mai presus de raţiune, nici nu ştiu dacă asta ne-a caracterizat vreodată, ne-am aruncat amândoi ignorând riscurile, în ciuda faptului că le ştiam.<br />Ascult „I’ve got to see you again“ pe repeat. E atâta dragoste şi suferinţă în ea, e atât de multă dorinţă, atât de multe stări care nu sunt sub semnul raţionalului. Şi da, trebuie să te văd din nou. Dar fiecare nouă întâlnire generează nevoia unei alteia şi tot aşa. Am nevoie de tine. Am nevoie de noi. Şi mi-e atât de dor... nu îţi poţi imagina, dragule.<br />Sunt aici, iubindu-te. Atât.</div>fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-85208121612426202342010-01-24T22:40:00.001+02:002010-01-24T22:45:20.863+02:00ţara lui Troc Vodă<div align="justify">O discuţie purtată cu <a href="http://sareadinbucate.wordpress.com/">Oana</a>, într-o minunată seară de duminică, după ce am abandonat bătălia cu tema gigantică de la economie (250 de exerciţii). Iată ce a ieşit... E dement !<br /><br /><br />Sabina: daca tot e criza, eu propun sa ne reintoarcem la troc<br />Oana: :))<br />Oana: da, ar fi frumos si simplu asa<br />Sabina: plus ca, chiar daca nu ai farama de proprietate, tot ai ceva de dat la schimb<br />Sabina: prostitutia ar fi in floare, s-ar legaliza si drogurile ptr ca toata lumea ar lua-o razna dupa sex la schimb ptr o ceapa, am fi mai in voga decat amsterdamul<br />Sabina: politica ar pica, ne-ar inflori comertul<br />Sabina: am intra in cartile de istorie. america ne-ar lua exemplul si oamenii nu s-ar mai omori pe strada, pentru ca e mai fain sa te culci cu distribuitorul de zarzavaturi decat sa-i tai beregata.<br />Sabina: si turismul ar fi in floare<br />Oana: si in plus nu am mai cauta ca nebunii locuri de munca<br />Sabina: corect. am fi o natiune de futangii intelectuali<br />Oana: si cu o economie infloritoare<br />Sabina: asta da<br />Oana: eu zic sa facem un proiect si sa participam la alegeri anul viitor<br />Sabina: ooo da...si n-ar mai exista vama...ar fi minunat. toate celelalte tari vor fi in colaps, pentru ca toata omenirea va veni in romania sa vanda cartofi pentru o tipesa care sa le ofere 10 minute de glorie<br />Sabina: iti dai seama ce tara...vai, tre sa-l punem la punct cum trebuie si toti or sa ne voteze! vom avea un electorat format din homosexuali, pesti, criminali, perversi, pedofili, babe si mosi...<br />Sabina: preconizez un 60%<br />Sabina: plus diaspora<br />Sabina: care va vota cu noi, pentru ca e mai bine sa ti-o traga ai tai decat niste straini<br />Oana: :))<br />Oana: asta ultima e buna de tot<br />Oana: merge ca slogan pentru diaspora<br />Sabina: daaaa<br />Oana: noi ne-am ratat cariera mai sab...<br />Oana: politicine trebuia sa ne facem<br />Sabina: intram in noul val...doar ca trebuie sa ne creasca burti si o posibila chelie, altfel nu intram in cerc<br />Oana: :))<br />Oana: sau sa ne facem blonde<br />Sabina: plus silicoane la purtator si sa ne tinem dupa cocosi<br />Oana: sau sa ne gasim niste neni sus-pusi care sa ne dea functii de conducere<br />Oana: si o masina cu sofer la scara<br />Sabina: pai nici un nene sus-pus (pe scaun in picioare, ca mai nou se poarta bocboceii) nu ne va da asa ceva daca nu le oferim ceva...si tot la troc ajungem. dar e bine, punem ideologia in practica...<br />Oana: corect, si apoi ne putem da drept exemplu pe noi<br />Sabina: "politica e accesibila pentru oricine!"<br /><br />Apropos, avem drept de copyright asupra ideii!<br />Hope you enjoyed it... </div>fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-674557888755666556.post-58747643166423864462010-01-24T13:36:00.002+02:002010-01-24T13:39:11.184+02:00Lansare Iubirea e pe 14 februarie<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMQXhp3xmwT3ODaIxxKMV9rIHiM9LfejLYFr1-sheIr0BANrCQTICu7YExJmyixBY2dbAGBNNqlfYl-TYOnit1qFHo1Yy15wy3dqylzk4qXCA1MymhRAoa7L1fKcHR8lrd2Nqt0BADOUgy/s1600-h/lansare01%5B1%5D.jpg"><img style="TEXT-ALIGN: center; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 267px; DISPLAY: block; HEIGHT: 400px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5430269280151991778" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMQXhp3xmwT3ODaIxxKMV9rIHiM9LfejLYFr1-sheIr0BANrCQTICu7YExJmyixBY2dbAGBNNqlfYl-TYOnit1qFHo1Yy15wy3dqylzk4qXCA1MymhRAoa7L1fKcHR8lrd2Nqt0BADOUgy/s400/lansare01%5B1%5D.jpg" /></a><br /><div><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBf74OAeGsFrntIjOjJdYtAYwE_4VGBisMNIdpRjvoz98UfBWigzUWylqsGzj0TLF7WgSs_h1V5n8xFM_UW7PqERTmfSBtcLP7nPex0XA7NHtrbridtIBDdav9Yaezc7O1mET5dUFo3XsC/s1600-h/lansare01%5B1%5D.jpg"></a><br />We are waiting for you!<br /><div></div></div>fata cu floarea din vioarahttp://www.blogger.com/profile/08168432224332191954noreply@blogger.com0