Eu sunt singura vinovata pentru ceea ce mi se intampla. Ar trebui sa imi intre bine in minte fraza asta, macar ma scapa de lamentari. Iar am ajuns in stadiul in care sunt nevoita sa aleg, fie alb, fie negru. Din comoditate poate, as fi dorit sa las totul sa decurga ca si mai inainte, dar atunci toata moralitatea mea s-ar fi dus pe apa Dambovitei. Poate ca e mai bine asa, oricum aveam nevoie de timp pentru a ma gandi si pentru a analiza. Tot ce sper este sa iau o decizie corecta si cat mai buna pentru partile implicate. Am ascultat pledoariile, closing statements, iar acum judecata oarba, impartiala. Ciudat, dar e orice numai impartial nu, oarba am fost, sunt si voi fi. Ma tem sa nu fac aceleasi greseli ca si in trecut (imi pare rau, dar asa e. Nu ma pot desprinde cu usurinta de ceea ce a fost). Oarecum, ma simt mai ok sa stiu ca decizia e in mainile mele, cel putin nu ma simt constransa. Pe de alta parte, cat de usor ar fi fost ca eu sa fiu doar un simplu executant al unui ordin, a unei dorinte.
Just wait a little, please! Si daca nu o vei face, o sa inteleg, sunt obisnuita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu