Mi-e infernal de dor de tine. Si poate te vei intreba de ce nu iti vorbesc despre asta, de ce legatura noastra se rezuma doar la o scurta conversatie o data la o mie si una de zile. Sau poate ca nu te vei intreba. Nu o vei face pentru ca stii si tu de ce. Si pentru ca a trecut. Si pentru ca eu am trecut. Atunci explica-mi de ce imi este atat de dor. Mi-e dor de taceri, de ceaiuri, de tine recitand Brumaru, de locurile faine, de noptile pierdute in poveste, de tine asa cum erai. De tine asa cum esti.
Am reinceput Magul, simteam nevoia si Elen mi l-a adus exact la timp.
Mi-e dor de clipele faine pe care nu o sa le mai traiesc si dovada existentei lor este insusi faptul ca nu mai sunt. Dar sunt inca mica si nu pot sa ma resemnez. Pe langa asta, s-ar putea sa se inchida si Blu'zz-ul, iar mie mi-e din ce in ce mai dor.
Te rog sa imi ierti textul, dar incerc sa te invoc si nu stiu cum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu