Un articol ce va aparea in revista CNIH.
Cu riscul de a fi dată în judecată de o altă publicaţie tare dragă mie, m-am gândit să schimb un pic titlul rubricii lor şi să o adaptez situaţiei de faţă: dubios jurnalismul trecea. Într-o ţară în care toate merg pe dos, te-ai gândi că trebuie să existe un domeniu, cât de mic, care încă să meargă în linie dreaptă şi fără ocolişuri. Ei bine, media nu merge nici ea bine. Nici sistemul administrativ, nici cel judiciar, nici presa de toate zilele. Dar sunt lucruri cunoscute. Dar câţi dintre noi suntem cu adevărat interesaţi în ceea ce stă scris în ziare sau în ceea ce vedem la ştiri? Adolescenţii fac vânzare revistelor care îi au drept target şi citesc horoscopul unor publicaţii gratuite agreate şi de persoanele de vârste înaintate care aşteaptă distribuţia ziarelor la ore matinale. Foarte puţini sunt cei care citesc din scoarţă în scoarţă un ziar serios sau care urmăresc o emisiune ce vizează politica la unul din puţinele posturi de televiziune cu coloană vertebrală.
Media poate să educe sau poate să omoare neuronii. Ea poate fi o formă de propagandă mascată sau singurul mijloc de a dezvălui nedreptăţile. Totodată, media poate fi o struţo-cămilă, o formă inedită de prostie şi non-sensuri. Din această categorie de jurnalism fără Dumnezeu fac parte o serie de emisiuni (majoritatea de divertisment) şi chiar televiziuni, unele în proprietate turcească, altele ascunse în garsoniere. De ce s-a ajuns aici? Pentru că banul guvernează totul. Pentru că ştirile de la ora 5 ale unui post de televiziune foarte bine văzut de public trebuie să aducă bani. Pentru că le cosmetizezi până ajung interesante pentru public, chiar dacă ştirea în sine nu transmite nimic. V-aţi întrebat vreodată de ce un post de televiziune ce se axează pe evenimente culturale este ţinut în umbră, în timp ce Elodia devine serial de 300 de episoade? Da, este adevărat, cultura a cedat locul, involuntar ce e drept, divertismentului de proastă calitate. Şi, până la urmă, cine este vinovat de această schimbare de valori? Noi - telespectatorii. Noi - cititorii. Noi - consumatorii de media. Pentru că această „criză” în care a intrat cultura nu se regăseşte numai în televiziune, ci şi în presa scrisă, şi în mediul virtual al internetului. Un vernisaj este trecut sub tăcere, sau, în cel mai bun caz, se face o scurtă referire într-un ziar, dar toţi cetăţenii sunt la zi cu noile daruri primite de Monica Columbeanu de la piticul...pardon, soţul dumneaei. Până la urmă, de ce este această ştire de interes public? Nu este, dar creşte ratingul, ceea ce înseamnă că aduce bani.
Din fericire, au mai rămas câteva emisiuni, câteva televiziuni şi publicaţii care nu se îndoaie după cum bate vântul, ci continuă să se dedice adevăratului sens al jurnalismului, acela de a informa populaţia asupra subiectelor care îi afectează. Noi, ca viitori oameni care îşi ţin spatele drept, avem datoria morală de a susţine aceste specimene pe cale de dispariţie, să le ocrotim împotriva valului de incultură ce planează deasupra capetelor noastre şi să le dăm şansa de a îndrepta ceea ce banii au corupt. Da, fac apel la puterea voastră de a lupta împotriva curentului şi la puterea voastră de a alege binele şi corectitudinea, intelectul contra tentaţiei banilor care duc la o imbecilizare treptată, amuzamentul fin al omului de cultură şi nu rânjetul caracteristic primatelor ce se poate întâlni şi pe feţele oamenilor din publicul lui Dan Negru.
Media poate să educe sau poate să omoare neuronii. Ea poate fi o formă de propagandă mascată sau singurul mijloc de a dezvălui nedreptăţile. Totodată, media poate fi o struţo-cămilă, o formă inedită de prostie şi non-sensuri. Din această categorie de jurnalism fără Dumnezeu fac parte o serie de emisiuni (majoritatea de divertisment) şi chiar televiziuni, unele în proprietate turcească, altele ascunse în garsoniere. De ce s-a ajuns aici? Pentru că banul guvernează totul. Pentru că ştirile de la ora 5 ale unui post de televiziune foarte bine văzut de public trebuie să aducă bani. Pentru că le cosmetizezi până ajung interesante pentru public, chiar dacă ştirea în sine nu transmite nimic. V-aţi întrebat vreodată de ce un post de televiziune ce se axează pe evenimente culturale este ţinut în umbră, în timp ce Elodia devine serial de 300 de episoade? Da, este adevărat, cultura a cedat locul, involuntar ce e drept, divertismentului de proastă calitate. Şi, până la urmă, cine este vinovat de această schimbare de valori? Noi - telespectatorii. Noi - cititorii. Noi - consumatorii de media. Pentru că această „criză” în care a intrat cultura nu se regăseşte numai în televiziune, ci şi în presa scrisă, şi în mediul virtual al internetului. Un vernisaj este trecut sub tăcere, sau, în cel mai bun caz, se face o scurtă referire într-un ziar, dar toţi cetăţenii sunt la zi cu noile daruri primite de Monica Columbeanu de la piticul...pardon, soţul dumneaei. Până la urmă, de ce este această ştire de interes public? Nu este, dar creşte ratingul, ceea ce înseamnă că aduce bani.
Din fericire, au mai rămas câteva emisiuni, câteva televiziuni şi publicaţii care nu se îndoaie după cum bate vântul, ci continuă să se dedice adevăratului sens al jurnalismului, acela de a informa populaţia asupra subiectelor care îi afectează. Noi, ca viitori oameni care îşi ţin spatele drept, avem datoria morală de a susţine aceste specimene pe cale de dispariţie, să le ocrotim împotriva valului de incultură ce planează deasupra capetelor noastre şi să le dăm şansa de a îndrepta ceea ce banii au corupt. Da, fac apel la puterea voastră de a lupta împotriva curentului şi la puterea voastră de a alege binele şi corectitudinea, intelectul contra tentaţiei banilor care duc la o imbecilizare treptată, amuzamentul fin al omului de cultură şi nu rânjetul caracteristic primatelor ce se poate întâlni şi pe feţele oamenilor din publicul lui Dan Negru.
4 comentarii:
Ranjetul primatei Dan Negru, mai degraba. Thx for blogrolling the smokers.
You're welcome! Thanks for reading my texts. Cat despre Dan cel Negru ai dreptate, iar el reuseste sa aduca in jurul sau alte aminalute cu surasuri la fel de absente. Cei care se aseamana se vad la tv.
Eu nu iti pot multumi ca ne citesti pe noi. Practic cadem in promiscuitate si mai tare stiind ca ne citesc minori. Iar daca nu mai esti minora, pe cand un review pe Tsigara de dupa? :)
Si atunci ai prefera sa va scot de pe blogroll ca sa ramaneti cu constiinta impacata? In aceeasi masura ar trebui sa nu il mai citesc pe Ryu Murakami sau pe Fowles, iar Brumaru ar fi interzis pe veci pentru limbajul licentios. Got my point? Si da, inca sunt minora, insa petrecerea de majorat "e pe vine".
Trimiteți un comentariu