full circle

De astăzi am hotărât că îmi ţin cerceii cu fluturi aproape. Blower’s daughter once again. Se pare că nu reuşesc să scap. Mă învârt în jurul cozii şi tot la mine ajung. Nu, nu mai doare la fel de tare. Nu, nu mai urlu a disperare... până la urmă, se pare că am ascultat sfatul lui Lucian, cu un an şi ceva mai târziu. Şi mi-e dor de poveştile lui Fab, de parfumul lor, de căldura pe care o aveau şi de modul în care reuşeau să rămână pe suflet.
Uite, m-am maturizat. Totul se consumă în tăcere. Şi mai reuşim să şi zâmbim între două paranteze. În definitiv şi la urma urmei, ştiu că se pot întâmpla lucruri şi mai grave.
Dar hai să vorbesc şi despre o situaţie care mă motivează. Am stabilit interviuri cu Andrei Ruse şi Claudiu Komartin. Reportofonul meu va fi tare solicitat în următoarea perioadă. Şi m-am decis să nu renunţ la poezie. Sunt câţiva oameni care mă sprijină, sunt alţi oameni care mă mai întreabă, din când în când, ce se mai aude de o poezie sau de alta, am ajuns să mă simt în largul meu la Institutul Blecher, sunt oameni faini şi e un mediu interesant. Şi o să mă lupt pentru asta, o să mediatizez cât pot Institutul şi oamenii care îi calcă pragul.
Însă mâine e o nouă zi de şcoală, iar eu mă voi ţine cu dinţii de ea. Chiar am de gând să fac totul cum trebuie.