Se apreciază că discriminarea e un fenomen arbitrar. Puteţi da exemplu de o situaţie în care aţi fost subiect al unei astfel de practici din partea cuiva?
Da, este adevărat că discriminarea este un fenomen arbitrar precum majoritatea acţiunilor şi ideilor noastre. Totodată, sunt o serie de factori care influenţează acest lucru. După cum ne-a învăţat istoria, masele pot fi manipulate sau ameninţate pentru a crede un anumit lucru, iar discriminarea este un rod al propriilor noastre convingeri. Segregaţia este una dintre cele mai răspândite forme ale discriminării. În ciuda eforturilor multor state (în mare măsură Statele Unite ale Americii) şi a unor organizaţii non-guvernamentale, nici până în prezent nu putem vorbi de o toleranţă ai cărei beneficiari principali să fie cei oprimaţi în trecut. Este adevărat că în statele care au permis sclavia în secolele trecute, există un sentiment pronunţat de vină generală, însă niciodată nu vom putea vorbi de o lume utopică unde fiecare cetăţean în parte este politically correct.
Un popor întotdeauna discriminat şi supus ororilor a fost poporul evreu. De la poveştile biblice, la Diasporă şi până la Holocaust, evreii au fost într-o continuă ceartă cu întreaga lume civilizată, nepurtând decât vina unei posibilităţi financiare pronunţate. Unul din cei mai însemnaţi scriitori români, Mihail Sebastian, trata în operele sale, dar mai ales în jurnalul său, iudaismul oricărui om proscris nu pe baza gesturilor sale, ci pe baza categoriei din care face parte. Un exemplu al acestui concept se regăseşte în cartea sa „Cum am devenit huligan”: „Nu e pentru prima oară când mă aflu la mijloc, între mitralierele ideologice ale extremei drepte şi ale extremei stângi. Aşteptându-le pe celelalte: mitralierele pur şi simplu”. În aceeaşi carte Sebastian spune cum în furoul marxizant al anilor '30 era taxat de „burghez”, iar în cel gardist din '34, de „bolşevic”. Astfel, fiecare individ este evreu în felul său, chiar dacă nu face parte din „poporul ales”, ci datorită unei simple judecăţi a celor din jurul său, judecată care îl plasează pe individ într-o categorie de multe ori stigmatizată.
Nu îmi amintesc să fi fost subiectul unei discriminări, dar în ciuda acestui fapt, nu sunt într-atât de naivă încât să mă bazez pe faptul că dacă nu am luat la cunoştinţă, anumiţi oameni din jurul meu nu m-au privit cu ochi răuvoitori şi prejudiciaţi. Totuşi, puţini sunt cei care au curajul de a răspunde la o astfel de întrebare cu toată sinceritatea. Iar aceşti oameni se împart în două categorii: cei care şi-au înfruntat propriile frustrări şi au găsit pacea sufletească şi cei care prin ignoranţa lor cred că vor câştiga un concurs cu lumea întreagă afişându-şi rănile din trecut.
Da, este adevărat că discriminarea este un fenomen arbitrar precum majoritatea acţiunilor şi ideilor noastre. Totodată, sunt o serie de factori care influenţează acest lucru. După cum ne-a învăţat istoria, masele pot fi manipulate sau ameninţate pentru a crede un anumit lucru, iar discriminarea este un rod al propriilor noastre convingeri. Segregaţia este una dintre cele mai răspândite forme ale discriminării. În ciuda eforturilor multor state (în mare măsură Statele Unite ale Americii) şi a unor organizaţii non-guvernamentale, nici până în prezent nu putem vorbi de o toleranţă ai cărei beneficiari principali să fie cei oprimaţi în trecut. Este adevărat că în statele care au permis sclavia în secolele trecute, există un sentiment pronunţat de vină generală, însă niciodată nu vom putea vorbi de o lume utopică unde fiecare cetăţean în parte este politically correct.
Un popor întotdeauna discriminat şi supus ororilor a fost poporul evreu. De la poveştile biblice, la Diasporă şi până la Holocaust, evreii au fost într-o continuă ceartă cu întreaga lume civilizată, nepurtând decât vina unei posibilităţi financiare pronunţate. Unul din cei mai însemnaţi scriitori români, Mihail Sebastian, trata în operele sale, dar mai ales în jurnalul său, iudaismul oricărui om proscris nu pe baza gesturilor sale, ci pe baza categoriei din care face parte. Un exemplu al acestui concept se regăseşte în cartea sa „Cum am devenit huligan”: „Nu e pentru prima oară când mă aflu la mijloc, între mitralierele ideologice ale extremei drepte şi ale extremei stângi. Aşteptându-le pe celelalte: mitralierele pur şi simplu”. În aceeaşi carte Sebastian spune cum în furoul marxizant al anilor '30 era taxat de „burghez”, iar în cel gardist din '34, de „bolşevic”. Astfel, fiecare individ este evreu în felul său, chiar dacă nu face parte din „poporul ales”, ci datorită unei simple judecăţi a celor din jurul său, judecată care îl plasează pe individ într-o categorie de multe ori stigmatizată.
Nu îmi amintesc să fi fost subiectul unei discriminări, dar în ciuda acestui fapt, nu sunt într-atât de naivă încât să mă bazez pe faptul că dacă nu am luat la cunoştinţă, anumiţi oameni din jurul meu nu m-au privit cu ochi răuvoitori şi prejudiciaţi. Totuşi, puţini sunt cei care au curajul de a răspunde la o astfel de întrebare cu toată sinceritatea. Iar aceşti oameni se împart în două categorii: cei care şi-au înfruntat propriile frustrări şi au găsit pacea sufletească şi cei care prin ignoranţa lor cred că vor câştiga un concurs cu lumea întreagă afişându-şi rănile din trecut.
(Cu ajutor din partea domnului Liiceanu pentru informatiile privitoare la Mihail Sebastian, volumul "Declaratie de iubire")
2 comentarii:
Hai s'o iau in ordine cronologica a ceea ce ai scris. Subsemnatul o vrut carnet. Si s'o apucat de invatat. Imagineaza'ti un leu tanar si dornic de afirmare in traficul bucurestean :D. Well, da primu examen, pica sala. Il da pe al doilea si intervine discriminarea. Am luat sala, dar traseul l'am picat pentru ca subsemnatul avea pleata. N'am avut probl in liceu, n'am avut probl in generala, n'am avut probleme cu sensei, am avut probleme cu inteligenta si cultura sistemului roman de a face lege ordine si disciplina. Un Garcea.., un pulifrici de'asta de se crede mare si tare, cum ca treaba lui e o frecutara originala di mano, cea mai mare frecatura.., un Tuzgureanu originar din Buciuresti. Discriminare ca am parul lung!!! A 3a oara cand am dat si m'am urcat in masina, l'am intrebat pe nenea ala: uita'te bine la mine, pic pt ca am parul lung?? Sau pentru ca e blond? Sau pentru ca am niste ochi albastrii sesnzationali, si greu le poti rezista? Ma rog.. Asta a fost tema bloguluitau. Si o ultima chestie pe care vreau sa o zic: baietasii astia din Orientul Apropiat, fie ei israeliti sau palestiniei, intr;un cuvant jida sau evrei sau ovrei, se victimizeaza pana peste poate. Si asta ma enerveaza la culme. Gulagurile sovietice si anii de comunism au omorat mult mai multi oameni decat Holocaustul, sau ma rog, ceea ce noi numim Holocaust. Si victimizarea asta a ajuns atat de departe.., incat au cerut sa nu mai fie difuzata nicaieri in lume nush ce piesa de pian a unui polonez (nu ala din Pianistul), ca le aduce aminte de Holocaust. Frate, e o aberatie!!! Faptul ca ei detin controlul financiar si tot ceea ce misca pe Terra trece oarecum prin mainile ochii si urechile lor, nu trebuie sa amplificam atat de mult faza cu Evreii. Totusi. Orice razboi are si victime. Ca au fost ei favorizati de catre Hitler e partea a 2a. Dar nu spune nimeni de ce a ajuns Hitler sa'i urasca atat de mult (asta'i alta poveste). Toti spun ca a omorat nush cate milioane. Cu ce ma afecteaza pe mine treaba asta?? Aaaa, da, ma afecteaza actuala criza financiara.., gratie lor, ca aveau nevoie de niste bani pt actualul razboi, si o trebuit sa bage in faliment 1-2 banci.., negandindu'se ca va avea o asemenea ampluare. Doamne! Ce am ajuns sa scriu pe blogul tau :)) Jenibil.
Sper sa nu fi scris mai mult decat postul tau :D
Trimiteți un comentariu