Ia-mă de mînă, Cuchi, ca pe un orb
Şi ajută-mă. Pe masă e o cană;
O, cît de mult aş vrea din ea să sorb
După amiaza asta diafană...
Du-mă încet alături de dulap
S-ating cu degetele lemnul tare,
Poate aşa o să ajung să scap
De după-amiaza asta ce mă doare...
Apropie-mă, palidă, de pat.
Nu-ţi fie teamă. Vreau, plin de ruşine,
Să plîng cu capu-n perne înfundat
După amiaza asta fără fine,
După amiaza asta ca un morb,
După amiaza asta ca o rană.
Ia-mă de mînă, Cuchi, ca pe-un orb
Şi ajută-mă. Pe masă e o cană...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu