aş fuma o ţigară şi te-aş arde
vei rămâne ca o clipă suspendată
între verde şi roşu
între două paturi în care refulezi
şi bei absinth
alcoolul trece în sângele meu
las pata de nicotină pe buzele tale
şi nu mai respir
nu mai există leagăne
nu mai sunt poduri
te ucid înainte să mă sufoci
***
zapez printre sinapse
aşa cum aş schimba canalele tv
sunt biserici din doi în doi metri
dar sunt prea obosită
iar credinţa mea se bazează pe o ruină
ţi-am scris
dar mailul era gol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu