dedicaţii pe scurt

Mă uimeşte cum pot unele persoane să îşi dea seama înaintea mea cum vor evolua anumite lucruri ce mă privesc. Cel mai adesea mi se oferă şi argumente. Şi sunt corecte. Iar eu nu ştiu cum de nu le iau în considerare, sau cum le ignor.
Aceste persoane, două la număr, au intrat în viaţa mea dintr-o dată şi au lăsat încă de la început o urmă a trecerii lor. Cu F. e o poveste frumoasă (cel puţin mie aşa îmi place să o consider). El m-a văzut chiar şi atunci când nu mă cunoştea. După prima întâlnire îmi venea să plâng, să sparg ceva sau măcar să mai beau ceva. Vreau să cred că el a salvat părţile faine ale sufletului meu într-o vreme în care aveam mare nevoie de ajutor.
G. a venit tiptil, m-a privit, m-a observat şi apoi a dat un verdict. Sper să fie şi cel adevărat, pentru că oricât de ciudat şi de aiurea este, îmi doresc să nu am o viaţă obişnuită. Şi el m-a ajutat, a apărut după o mică traumă şi m-a făcut să am încredere, din nou, în mine.
F. mi-a dăruit poveşti, G. mi-a arătat o alternativă la stilul de viaţă pe care îl cultivam. Sunt doi oameni pe care îi iubesc şi cărora le datorez multe. Sunt doi oameni care m-au văzut aşa cum sunt şi aşa cum pot fi.