Dor de tot ce e vechi şi silă de noile situaţii. Asta e starea mea rezumată. Sunt anumite lucruri care îmi aduc aminte de alte ierni, de alte nebunii, de dureri şi tăceri trecute, de câteva lacrimi uitate prin colţurile îndepărtate ale sufletului. Şi de zâmbete. În decembrie încă era bine. Din februarie lucrurile au tendinţa de a merge pe dos. De doi ani încoace am dezvoltat o teamă pentru luna asta.
Azi am purtat cu mine aroma de liliac. Acum îmi dau seama că s-ar putea să nu îmi facă tocmai bine, dar e şi asta o probă peste care trebuie să trec.
Iar aberez. Partea proastă este că simt nevoia să scriu. Partea şi mai proastă este că simt că abilităţile mele de comunicare se tocesc uşor-uşor până când nu vor mai rămâne decât o formă, voi reveni la fetiţa timidă şi foarte complexată de acum câţiva (mulţi) ani.
Azi am purtat cu mine aroma de liliac. Acum îmi dau seama că s-ar putea să nu îmi facă tocmai bine, dar e şi asta o probă peste care trebuie să trec.
Iar aberez. Partea proastă este că simt nevoia să scriu. Partea şi mai proastă este că simt că abilităţile mele de comunicare se tocesc uşor-uşor până când nu vor mai rămâne decât o formă, voi reveni la fetiţa timidă şi foarte complexată de acum câţiva (mulţi) ani.
Mă simt părăsită, iar lumea mea se adânceşte din ce în ce mai mult în nuanţe de gri. Et personne ne peut me sauver.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu