M-am pierdut in inocenta surasului tau. Iubesc modul in care imi zambesti atunci cand ma privesti dansand printre visele mele cu tine. Cred...nu, sunt sigura ca zambetul tau a fost ceea ce a reusit sa ma audca atat de aproape de tine.
E seara. Nu mai pot ramane mult aici si imi displace profund gandul ca nu o sa mai fiu langa tine peste cateva minute. Ne continuam discutia. Deviem de la subiect de fiecare data, dar asa ajung sa te cunosc. Nu mi-e strain modul asta de a patrunde in esenta unei persoane dragi. Imi acorzi destul de multa atentie, in ciuda faptului ca mai sunt si alti oameni la masa, dar pana si eu am uitat de ei. Sunt momente in care, de la un punct, nu mai exista decat doua persoane in tot Universul, iar restul se pierd intr-o ceata laptoasa de uitare.
Intr-un timp destul de scurt, reusesc sa iti arat cine sunt, fara detalii, doar esenta o poti privi in ochi daca esti destul de atent. Ai spus ca nu te gandesti la moarte decat daca poti gasi ceva erotic in ea. Pentru mine, moartea este erotica, voluptoasa, o amanta pe care o posezi o singura data, o amanta la care te gandesti intotdeauna si care te tachineaza cu prezenta in fiecare clipa a zilei.
Ai devenit accesibil, deschis si te regasesc ca OM. Tot statutul tau de tablou, de melodie, de statuie capata acum o valoare cu totul diferita. Imi place mai mult asa. Imi place sa te stiu uman, modest, imi place sa ii vad ochii cand te privesc, imi place sa te vad zambind si razand. Acum te simt altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu