luni, 26 octombrie 2009

Teen Press Open Doors IV


Timp de un week-end, 31 octombrie - 01 noiembrie, noi cei de la Teen Press te chemam alaturi de noi la "Open Doors IV".

Ce va asteapta ? Ateliere interesante tinute de oameni ca voi, liceeni, sau studenti. Ne bazam pe faptul ca totul se va desfasura in cadrul unei atmosfere destinse, cu muzica si voie buna. Va asteptam cu Ateliere de Jurnalism, Muzica, Teatru, Handmade si Creatie, Fotografie si Foto-Jurnalism.

Vino la Atelierul de Jurnalism daca esti interesat de cum sta treaba cu jurnalismul in Romania, si in ce mod se implica tinerii in ceea ce se numeste "Presa".

Vino la Atelierul de Muzica daca ti-ai dorit din todeauna sa faci parte dintr-o formatie, dar nu stii sa canti la niciun instrument. La acest atelier, sunt asteptati toti pasionatii de abia pasesc in lumea muzicii. In a doua zi punem in practica ce am invatat la atelier. Incercam sa cantam ceva impreuna.

Vino la Atelierul de Teatru, daca vrei sa te distrezi si sa joci jocurile ce le joaca si actorii. Toti participantii sunt invitati sa se implice si sa improvizeze. La final incercam sa realizam si o scurta punere in scena a unei piese pregatita la atelier.

Vino la Atelierul de Handmade si Creatie pentru a te juca. Modeleaza sau picteaza alaturi de noi accesorii hand-made. Unele dintre ele le poti lua si acasa.

Vino la Atelierul de Fotografie si Foto-Jurnalism pentru a invata cum sa-ti creezi acasa un studio de produs si sa primesti critici pozitive.

Pe scena ne vom distra alaturi de Grin, Blackhat, Laid, Subdivision, Red Unit, Arkham, Apa Sambetii si Trupa de streetdance „Fighters of Teen Press“. Pentru ca vrem sa ne asiguram ca voi o sa va distrati, va asteptam si cu Karoke.

PS: Programul de scena/concerte poate suferi modificari.


Sîmbătă, 31 octombrie 2009

Ateliere:

Foto: 14:00 – 16:30

Jurnalism: 14:00 – 16:30

Handmade: 14:00 – 16:30

Teatru: 14:00 – 17:00

Muzică: 16:30 – 19:00

Lansare carte: 16:30 – 19:00 (Ada-Ioana Raluca Baceanu. Spiru Haret – 10 H )


Concerte:

19:00 – 20:00 – Inivitaţi teatru

20:15 – 20:30 – Chitară vs flaut

20:40 – 21:15 – Subdivision

21:20 – 22:00 – Laid

22:10 – 22:45 – Red Unit


Duminică, 1 noiembrie 2009

Ateliere:

Muzică: 14:00 – 16:30

Handmade: 14:00 – 16:30

Teatru: 16:30 – 18:30

Jurnalism: 16:30 – 18:30

Foto: 16:30 – 18:30


Concerte:

18:30 – 18:45 – Atelierul de Muzica urca pe scena

18:50 – 19:00 – Fighters of Teen Press

19:10 – 19:40 – Grin

19:45 – 20:30 – Blackhat

20:40 – 21:10 – Karaoke :-)

21:15 – 21:45 – Arkham

22:00 – 22:45 – Apa Sîmbetii

duminică, 25 octombrie 2009

lessons of life

am încetat să cred că le ştiu pe toate atunci când te-ai uitat prima oară în ochii mei şi mi-ai spus cine sunt.
am încetat să cred că sunt complicată în momentul în care ai reuşit să-mi rezolvi toate problemele, printr-un simplu proces psihologic.
am încetat să mă zbat înlăuntrul meu atunci când tu mi-ai spus că ai încredere în mine şi că sunt altfel.
vor mai trece veacuri, ani, mări, ţări, voi arde etape, voi decide asupra a ceea ce trebuie decis şi va fi bine.
lumea mea colorată încă există

post-partum depression

mă întreb câte altele voi mai cunoaşte
femeile tale
amantele tale
pe care le-ai lăsat întinse prin paturi străine
care îţi adulmecau fiecare gând
în fiecare altă noapte
mă întreb dacă le cunosc într-adevăr pe toate
sau dacă aş putea să mai suport încă una
încă o mărturisire care să te osândească
sau care să te absolve de păcate

mă întreb dacă ele ştiau de mine
sau totul se află post-partum
ca într-o scenetă jucată pe dos

vineri, 23 octombrie 2009

Interviu Mihai Sorohan


Mihai Sorohan are la aproape 34 de ani o vastă activitate în domeniul muzical prin colaborări cu trupe precum Slang, Nightlosers, Shukar Collective sau Swinging Train, a compus muzică pentru teatru şi film şi a participat la diverse festivaluri. În primăvara acestui an şi-a lansat albumul „Anachronic” pe care îl puteţi găsi în librăriile Cărtureşti şi Humanitas.

R: Cum ai căpătat această pasiune pentru muzică?
Mihai Sorohan: De mic am avut pasiunea asta, încă de la prima serbare de la grădiniţă am apărut drept „dirijor”. Poate a avut o oarecare legătură cu faptul că mama era profesoară de pian. Acum nu-mi pot imagina viaţa fără muzică.

R: Ce anume te-a influenţat în carieră, în alegerea trompetei ca instrument principal şi în alegerea acestui gen muzical?
M.S.: Probabil m-a influenţat pasiunea tatălui meu pentru Louis Armstrong.

R: Ai vreun regret? Vreo ambiţie personală sau profesională care nu s-a realizat?
M.S.: Doar un regret? Doar o singură ambiţie nerealizată? Am tone!!! Dar mă consolez cu ideea că încă mai am timp. Şti vorba aia: „Trăieşti cu speranţa şi mori cu regretul”.

R: Din perspectiva ta cum este perceput jazzul în România faţă de Occident? În ciuda unor festivaluri cum ar fi cele de la Sibiu sau Gărâna pare a fi un gen muzical care rămâne gustat numai de către cunoscători, neajungând niciodată în mainstream.
M.S.: În România oamenii se laudă la televizor că nu au citit o carte în viaţa lor, festivalurile cu tentă culturală nu sunt mediatizate, iar atunci când sunt mediatizate... Mă gândeam la "Festivalul George Enescu", poate singurul festival care a apărut la „ştiri”, singurul subiect dezbătut a fost despre o femeie parlamentar care a purtat o floare ciclamen la rever în timpul festivalului... Vine London Simphony, vine Zubin Mehta, vin mari artişti, e cel mai mare festival şi tot ce apare la ştiri e ce floare are la rever o spectatoare care nici nu prea are legătura cu cultura. Ce loc să mai aibă Jazzul? Mă mir că Sibiul mai stă în picioare. Festivalul din Cluj, Jazz Napocensis, un festival de talie internaţională, a dispărut de pe firmament.

R: Care au fost cele mai frumoase momente din activitatea ta alături de Slang (premiul I la Cerbul de Aur 2004) şi de ce a încetat această colaborare?
M.S.: Dacă ar fi doar un moment... Cred că pot spune că toate momentele alături de ei au fost deosebite. Pe lângă colaborarea muzicală, ne leagă o veche prietenie. Alături de ei m-am simţit ca într-o familie. Colaborarea a încetat odată cu plecarea mea din Bucureşti, iar momentan sunt plecat din ţară.

R: Cum a fost receptat albumul „Anachronic” în presă şi de către ascultători?
M.S.: Presa nu a dat buzna să-i facă recenzii, dar cine i-a făcut a avut comentarii pozitive. Spre exemplu, cei de la „Rockritic.ro” au afirmat că „muzica sa (n.r. Mihai Sorohan) are densitate, un sunet clar şi impune imediat respect. E dinamică, pentru că esenţa jazz rockului îi este familiară, însă nu încetează de a fi şi emoţionantă. Singura problemă în care artistul se înşeala e faptul că îşi pune întregul sub semnul anacronicului. E un disc anacronic doar pentru că apare în România. În esenţă albumul e cât se poate de universal şi merită descoperit de cât mai multă lume”. (mai multe detalii pe http://www.rockritic.ro/2009/04/02/mihai-sorohan-anachronic/)


R: Ai putea să ne povesteşti cum s-a născut albumul?
M.S.: Albumul s-a născut ca album după o întâlnire cu Mihai Pop, care este patron, producător şi inginer de sunet la „Sysound”. I-am dat să asculte câteva piese făcute de mine şi l-am întrebat „ce zici, scoţi album cu aşa ceva?”, iar el a acceptat motivând că sună bine. Noi ne cunoşteam deja de mai demult, el ajutându-ne deseori cu sonorizarea la concertele cu „One” sau „Swinging Train”.

R: Ce anume te-a îndemnat să colaborezi cu persoanele care apar în componenţa albumului? Ai avut o serie de criterii după care te-ai ghidat?
M.S.: Toţi colaboratorii sunt prieteni buni şi muzicieni de excepţie. Unul dintre invitaţi, Dénes József a fost chitarist în prima formaţie de jazz cu care am colaborat („Short Cuts”, 1997). Uite că după mai mult de zece ani ne-am reîntâlnit. Alt colaborator, poate cel mai important, Bogáti Bokor Ákos este un bun prieten şi un foarte bun muzician. Proiectul lui, „Yesterdays”, este deja la al treilea album distribuit de Musea (Franţa). Stilul lui este influenţat de rockul progresiv şi prezenţa lui aduce un suflu nou şi original. Poate cea mai "etnică" prezenţă este Anghel Marc la caval. De fapt, el este inginer agronom, dar studiază folclorul de ani buni. Printre altele, a participat la albumul „Atitudine” al formaţiei „Altar”. O prezenţă deosebită pe album este Silvia Sorohan (01 ian. 1982 – 05 dec. 2005). Ca un omagiu postum, prima piesă de pe album este un proiect mai vechi cu ea la voce.

R: Cât a durat procesul de înregistrare al albumului până în momentul în care a fost lansat pe piaţă? Ai întâmpinat dificultăţi cu casa de discuri sau cu alţi agenţi implicaţi în acest proces?
M.S.: Depinde de unde-l iei. Pe album apare o piesă pe care am făcut-o acum vreo opt ani. Majoritatea pieselor le-am înregistrat în perioada iunie-august 2008.
Cu casa de discuri nu au fost probleme. Probabil Mihai Pop de la Sysound este singurul producător care are curajul să scoată un disc de jazz.

R: După lansarea albumului ai în vedere alte proiecte muzicale în care să te implici?
M.S.: Sunt deja implicat în multe proiecte. Un proiect important a fost colaborarea cu NOA Opera Festival (http://www.noa.lt/). Am participat în orchestră ca trompetist, am participat în alt spectacol ca actor/ voice acting, percuţie. Mai târziu s-a înregistrat un quadruplu CD cu operele din festival, proiect unde am participat şi ca inginer de sunet sub îndrumarea lui Moritz Bergfeld, un cunoscut producător şi inginer de sunet specializat în muzică clasică.

R: Performanţele tale muzicale nu s-au limitat doar la colaborările cu diverse trupe sau la activitatea ta în cadrul Filarmonicii de Stat Târgu-Mureş, ci ai compus muzică şi pentru film şi adaptări teatrale. A fost în vreun fel o experienţă diferită faţă de celelalte proiecte din sfera muzicală?
M.S.: Totul a început când Liviu Pancu a auzit că eu fac parte dintr-o formaţie de jazz. El avea în plan să facă o piesă de teatru cu formaţie „live” pe scenă (dacă îmi amintesc bine, cred că era „Priveşte înapoi cu mânie”). Proiectul nu s-a realizat atunci, dar am ţinut legătura şi mai târziu am colaborat la „Fahrenheit 451” şi de atunci am mai făcut multe spectacole împreună.

R: De ce ai ales să lucrezi alături de Liviu Pancu în ceea ce priveşte activitatea ta ca şi compozitor de muzică pentru piese de teatru?
M.S.: Liviu are o energie pozitivă fantastică, este un om care mută munţii din loc. Datorită lui am făcut muzică pentru teatru. Dacă nu era el să tragă de mine să compun, portofoliul meu artistic ar fi mult mai subţire.


Sabina Lazăr
redactor Teen Press
© Redactia Centrala Teen Press

miercuri, 21 octombrie 2009

nik-a experiment

zile se dilată prin carnea mea

ochii fac salturi peste omucideri

în fiecare minut

o alta veste despre criza de stat la tv

noi proteste propuneri adverse

iar câinii latră încontinuu

încerc să dorm

e mult prea frig

e noiembrie nu e căldură

administratorul de bloc e idiot

avem păreri diferite despre cât de tare

poţi da muzica în timpul orelor de linişte

şi nimeni nu câştigă nimeni nu ezită

să te înjure când eşti la pământ

obişnuiam să mă ascund în uscătorie când eram mic

mă speriau gândacii şi mă urcam în scara liftului

oricum nu mergea

acolo am sărutat prima fată şi i-am simţit sânii

ai mei m-au încuiat singur în budă o zi întreagă

după ce au aflat că fumez

au fost cele mai bune clipe cu ei

îmi spuneau că viaţa e grea

dar eu ştiam că sunt mai bun de atât

era doar efectul alcoolului

pe care îl exilam direct în vasul de wc

parcă era mai simplu să le uiţi pe toate

dar apoi venea durerea

totul se învârtea cu o viteză strategică

ca o rolă de film mut

dar paolo reuşea întotdeauna să mă trezească

fusese barman într-o crâşmă de la periferie

şi iubea mâţele

îl credeam pe invers la început

poate din cauza numelui

mi-am dat seama că urăsc etichetările

dar mult prea târziu

după ce tipul a fugit cu sor’mea

l-a prins poliţia

era minoră

iar eu eram beat

duminică, 18 octombrie 2009

full circle

De astăzi am hotărât că îmi ţin cerceii cu fluturi aproape. Blower’s daughter once again. Se pare că nu reuşesc să scap. Mă învârt în jurul cozii şi tot la mine ajung. Nu, nu mai doare la fel de tare. Nu, nu mai urlu a disperare... până la urmă, se pare că am ascultat sfatul lui Lucian, cu un an şi ceva mai târziu. Şi mi-e dor de poveştile lui Fab, de parfumul lor, de căldura pe care o aveau şi de modul în care reuşeau să rămână pe suflet.
Uite, m-am maturizat. Totul se consumă în tăcere. Şi mai reuşim să şi zâmbim între două paranteze. În definitiv şi la urma urmei, ştiu că se pot întâmpla lucruri şi mai grave.
Dar hai să vorbesc şi despre o situaţie care mă motivează. Am stabilit interviuri cu Andrei Ruse şi Claudiu Komartin. Reportofonul meu va fi tare solicitat în următoarea perioadă. Şi m-am decis să nu renunţ la poezie. Sunt câţiva oameni care mă sprijină, sunt alţi oameni care mă mai întreabă, din când în când, ce se mai aude de o poezie sau de alta, am ajuns să mă simt în largul meu la Institutul Blecher, sunt oameni faini şi e un mediu interesant. Şi o să mă lupt pentru asta, o să mediatizez cât pot Institutul şi oamenii care îi calcă pragul.
Însă mâine e o nouă zi de şcoală, iar eu mă voi ţine cu dinţii de ea. Chiar am de gând să fac totul cum trebuie.

Concert Alina Manole


joi, 15 octombrie 2009

ghinde!!!

Azi am făcut greşeala de a mă întâlni cu P. M-a întors pe dos şi chiar nu aveam nevoie de aşa ceva, mai ales acum, când vreau să simt doar lucruri bune şi faine.
Oricum, am decis să îmi vărs năduful printr-o plimbare Romană - Universitate. Pe treptele de la TNB dau peste Jerry şi doi prieteni de-ai săi. Cu soarele bătându-mi în ochi, îl privesc pe J. cum scoate diverse lucruri din rucsacul lui, printre care şi o pereche de cătuşe (...şi am trecut printr-o mică spaimă, pentru că am întins o mână, mi-a pus cătuşele şi le-a închis, apoi mi-a spus că nu are cheie :D ) şi îmi oferă trei ghinde. Ghinde! Chestia asta m-a scos din spleen, din tot. Apoi m-am întâlnit, tot întâmplător, cu Robert şi Deea (îmi cer scuze dacă am înţeles greşit!). Le-am prezentat ghindele mele (da, sunt tare mândră de ele), am început să glumim, să râdem, să pierdem câteva şanse de a traversa. A fost chiar bine.
Ajung acasă, dau drumul la televizor şi urmăresc circul creat de numirea noului prim-ministru, Croitoru. Am stat vreo două ore şi jumătate ascultând, într-una, o serie de termeni, de zici că erau sintagme folosite în subiectele de limbă şi literatură română: majoritate parlamentară, Curtea Constituţională, jocuri politice, guvernul Boc, moţiune de cenzură, alegeri anticipate, alegeri prezindenţiale, etc, etc, etc. Şi, în astea două - trei ore, m-am gândit ce bine ar fi să plec din România.
Ah, şi cred că dau şi la Facultatea de Comunicare. Mi s-o răsculat piticul...

P.S.: Duminică, 18 octombrie, ora 14.30, în Dharma Cafe (str. Blănari, nr. 9), la Institutul Blecher, moderat de Claudiu Komartin, sunt invitaţi scriitorii Dumitru Bădiţa şi Andrei Ruse. Autorul romanului „Soni” a promis o surpriză. Pe lângă faptul că va citi fragmente din volumul în lucru MDMA16, care nu au mai fost publicate până acum, fiecare personaj va fi interpretat de o altă persoană. Eu nu voi face act de prezenţă la această ediţie, din păcate, dar cred că merită să încercaţi experienţa Institutului Blecher, măcar o dată, şi ce alt mod mai plăcut decât să începeţi cu Andrei Ruse?

vineri, 9 octombrie 2009

detox

Mi-am dat seama că se cere o nouă cură de dezintoxicare în viaţa mea. Sunt anumite lucruri care stau balast deasupra mea şi eu nu mai am puterea să le mai aşez în vreun fel în ordine logică şi nici nu aş vrea să le mai menţin prin preajma mea.
Vreau lucruri frumoase, oameni faini, întoarcerea la origini, iubiri eterne, visuri cât mai înalte şi voinţă pentru a le ajunge. Nu mai vreau să mai stau ghemuită din cauza unor situaţii care îmi provoacă rău şi chiar silă uneori, doar pentru că e o luminiţă firavă pe undeva în noroiul dens. Vreau să colorez lumea mea cât mai viu posibil. Vreau să simt fericirea fără ca ea să fie îngrădită de vreun gri persistent. Nu mai vreau pete aiurea!
Se cer noi plecări, pentru ca visul să fie posibil, să fie simţit până în cele mai depărtate fibre, să fie gustat aşa cum merită. Şi sunt unii oameni extraordinari în jurul meu, astfel încât depărtarea mea de alţii nu constituie un inconvenient pentru mine. Şi se întâmplă lucruri minunate la doar o aruncătură de băţ. M-am săturat să accept toate idioţeniile doar pentru că aşa mă obişnuisem cândva.
Sunt drumuri multe în faţă... Voi rupe tot ceea ce poate să dăuneze, voi sfâşia bucăţi de carne până când voi fi liberă şi pură.
Sunt alegeri pe care le faci pentru a-ţi fi bine.

joi, 8 octombrie 2009

Mishu Calian - Viteza sangelui meu

O piesă care merită din toate punctele de vedere. Frumoasă, emoţionantă, care se aşează firesc şi lin pe suflet. O recomand cu căldură!
„Autorii“ acestei mici bijuterii sunt: Sorin Zamfir (tobe)
Tudor Badescu (bass)
Richie (din Respect, la chitară electrică)
Mishu Calian (voce şi tot restul)


În altă ordine de idei... variaţiuni pe aceeaşi temă: Mishu participă la concursul GBOB (Global Battle of Bands) şi am fi recunoscători dacă i-aţi acorda un vot binemeritat, aţi încuraja cultura şi oamenii faini care chiar pun suflet în munca lor. ;) Şi să nu vă supăraţi dacă, pentru procedura de înscriere, dau copy-paste de pe blogul lui Mishu.
„Pentru ca procedura de inscriere in sectiunea “Music fan sign up” este destul de complicata va spun aici pasii pe care trebuie sa ii urmati.
In primul rand urmati acest link si completati detaliile voastre in partea dreapta a ecranului la sectiunea “Music Fan Sign Up” folosind o adresa de email valida.Dupa ce apasati butonul de register veti primi un email cu un link de confirmare a inscrierii. Dati click si pe acela.In mod normal aici ar trebui sa se termine totul si voi sa fiti inscrisi in lista mea. Dar cum nu se poate ca roata sa nu fie reinventata va mai trebui sa faceti un pas: fie reveniti pe pagina aceasta in timp ce sunteti logati la gbob si dati un click pe acest link si apoi “Add Artist to Favourites”, fie dati un search dupa “mishu” pe situl gbob. Multumesc inca odata celor care s-au efortat deja sa faca toate astea si anticipat celor care o vor face.”

Eu nu pot decât să vă mai doresc audiţie plăcută şi spor la votat!

miercuri, 7 octombrie 2009

Îmi caut vocaţie

“Îmi caut vocaţie” se adresează în special tinerilor, liceenilor, sau tuturor celor ce nu-s siguri de ce vocaţie să-şi aleagă (sau celor ce au o vocaţie şi sunt curioşi cum este cu alte vocaţii…).

Vom avea 4 vorbitori:

Roxana Guttman (actriţă) – unii aţi auzit de ea, alţii poate nu. Găsiţi aici nişte detalii despre ea.

Andrei Ruse (scriitor) – anul trecut a făcut succes cu Soni – sigur îl ştiţi.

Sergiu Floroaia (stand up comedian) – un tip care face stand-up comedy… din trupa Aristocratii.

Vlad Grigorescu (mentalist) – a fost mai pe la toate posturile TV. Este primul mentalist din România. Îl găsiţi aici.

Fiecare se va prezenta, îşi va prezenta vocaţia … iar apoi noi suntem liberi să îi secăm de întrebări. E simplu, nu?

Deci – 25 octombrie, duminică, de la ora 12:00 (vă sfătuiesc să veniţi la timp pentru că nu sunt chiar atât de multe locuri.) în GREEN HOURS. Intrarea-i liberă.

sursa: amdoar18ani.ro

duminică, 4 octombrie 2009

it's Sunday...or rainday

Nu îmi plac duminicile. Mai ales duminicile de toamnă şi de iarnă, când totul pare amorţit, părăsit. Până şi birturile par a duce lipsă de clienţi şi voie bună. Stau şi ascult albumul „Corabia nebunilor” a celor de la Travka şi mă întreb câte din versurile astea a scris Jora într-o duminică.
Duminicile ar trebui trăite în doi.
Duminica ar trebui să pleci din oraş atunci când toţi ceilalţi se întorc.
Duminica ar trebui să te sinucizi.
Duminica ar trebui să îţi aminteşti de toate duminicile ploioase şi să te rogi să vezi măcar un om zâmbind pe stradă.
Plouă. Plouă într-o duminică şi la ora cinci începe slujba la catedrala Sf. Iosif.
Wish you were here...