miercuri, 30 septembrie 2009

Revista Teen Press online!

Noul număr al revistei Teen Press a apărut online pe site-ul: http://www.teenpress.ro/ . Vă invităm la lectură! Pana mea...

marți, 29 septembrie 2009

între-ruperi

fiecare plecare mă rupe
mă recompui printr-un cuvânt -
cuvântul nostru -
care poate să nască o lume
prin fiecare atingere mă stăpâneşti
mă arunci în realitatea ta
îmi smulgi bucăţi de carne
unghiile date cu lac
părul electrizat
ochii ce se închid pentru un veac
limba care se încolăceşte
în jurul limbii tale perfecte

„respirăm aerul celuilalt” îmi spuneai
în timp ce ea stătea întoarsă
privind zidul pe care l-ai pictat
cu aceleaşi culori cu care
mă colorezi pe mine
din două în două seri

ne jucăm fără să ştim că finalul
nu ne va aduce nimic mai mult
decât o tăcere într-o cameră de spital

luni, 28 septembrie 2009

toate’s noi şi vechi sunt toate

Mi-e dor de unii oameni din jurul meu. Prieteni pe care i-am avut şi pe care acum nu îi mai văd aproape deloc, de unii nu mai ştiu nimic (cum ar fi cazul lui Radu sau Lucian), faţă de alţii m-am îndepărtat cu bunăştiinţă şi nu îmi pare rău de alegerea făcută. Mi-e dor de zilele unei veri în Jack. Sau de perioada când mai ajutam prin Blu’zz. De serile de teatru, de concertele pe ultima sută de metri, de Travka, de cântările lui Sergiu la Romană, de o parte a vieţii mele dinainte, de lucrurile uşoare, de perioadele în care încă nu îmi testasem slăbiciunile, de uşurinţa cu care mă îndrăgosteam cândva, mi-e dor de lucrurile şi, mai ales, de persoanele care nu mai sunt, mi-e dor să joc whist, mi-e dor de vremea în care alegerile care trebuiau făcute erau mai simple. Le port pe toate cu mine. Le simt pulsând şi încerc să fac cumva să le transform în altceva. Totodată, acum e o perioadă în care mi-e bine. Rănile dau semne că s-ar putea închide în curând, fac paşi hotărâţi spre viitorul meu, sunt mai veselă, mai vie, iar nopţile deja poartă în ele, nu dimensiunea regretelor şi a suferinţelor ca până acum, ci binecuvântarea somnului şi a alinării.
Dezavantajul ar fi faptul că, nefiind tristă şi întoarsă pe dos, textele poetice pe care le scriu sunt catastrofale. Nu au nimic profund, sunt doar o înşiruire de cuvinte care parcă sună bine combinate. Şi aveam de gând să mă înscriu la Concursul Naţional de Literatură - „Moştenirea Văcăreştilor”. Poate că până la finele lui octombrie voi reuşi să adun zece titluri care să nu atragă asupra lor priviri ironice.
Da, sunt fericită! Zâmbesc aparent fără nici un motiv gândindu-mă la viitor. Mi-e bine şi asta datorită unor oameni extraordinari care mi-au rămas aproape chiar şi atunci când ar fi avut motive să plece, care m-au sprijinit, care m-au lăsat să sper şi care ţin, mai mult sau mai puţin, la mine.
Şi acum anunţuri: mâine postez interviul cu Mihai Sorohan. În curând, sper, şi un interviu Alina Manole.
M-am băgat colaborator la ForeverFolk şi peste ceva timp veţi găsi şi acolo texte scrise de subsemnata.
Şi, nu în ultimul rând, revista TEEN PRESS are o casă nouă: http://www.teenpress.ro/
Vă aşteptăm!

miercuri, 16 septembrie 2009

Nu pot să spun poveşti faine (var. 2)

nu pot să spun poveşti faine
atunci când femeia-copil stă pe umărul meu
şi pictează păsări mari multicolore
deasupra pernei mele din puf de păpădie

şi nu pot să cânt cum aş vrea să pot cânta
când aud doar glasul mamei care îmi şopteşte
că sunt mii de lumini pe cer
mii de avioane care vin şi pleacă
fără să rămână
fără să aducă vreo veste bună
din lumea din afara lumii noastre strâmbe

şi sunt morţi prin oraş care adulmecă aerul
cu gurile lor larg deschise putrezite
şi-mi cer o altă ţigară
o altă mie de lei
în timp ce inventează noi înjurături pentru
cei care-i scuipă în batjocură

siluete noaptea pe trotuar
aşteptând ca vreo maşină să oprească
şi pentru câteva sute
îşi vând visele minţile anii inocenţa
vreunui beţiv care şi le-a pierdut
pentru familie şi datorie
„cu ce aromă vrei?”

plânsetul unui copil în colţul camerei
care vede cum tati
nu o mai iubeşte pe mami
apoi fuge şi fuge şi fuge
departe de locul pe care cândva îl numea casă
pentru că nimeni nu poate trăi printre ruine

şi femeia-copil vede şi pictează
ciori mari care să acopere cerul întreg
poate o catastrofă - un alt potop -
va putea să îi facă pe orbi să vadă
că totuşi exista lumină

joi, 10 septembrie 2009

Secrets & Memories

mi-e frică... mi-e frică de mâna ta întinsă
precum picioarele scheletice ale unui păianjen
căutându-mi chipul prin întunericul ăsta dens
căci ochii mei sunt de ceară şi
arzând
ei nu mai există, lumina nu mai există,
imaginile se simt doar pe vârful limbii crestate
de cuvintele aruncate cu prea multă uşurinţă
tu ştii că e uşor să spui totul fără să crezi
dar e bine, e bine când e rău
atunci simt
loveşte-mă!
vreau să urlu şi să las în urmă
clipele astea în care indiferenţa stăpâneşte firea
sunt doar un câine obişnuit cu bătaia
sunt doar un cal alergat de biciul ţăranului
sunt umbra unui gând avut în uterul mamei
omoară-mă!
nu mai vreau să fiu nimic, ci doar să zbor
să mă zbat printre curenţii de aer ca
un dirijabil fără formă, materie sau pasageri
şi te-ai întrebat vreodată unde mor păsările?
ele nu au un rai, cât de sus ar mai putea ajunge
când au mângâiat cerul fără un motor cu reacţie
aruncă-mă!
vreau să mă dizolv în mare
să fiu spuma unui val, să trăiesc cât un zâmbet
şi mi-e frică... mi-e frică de mâna ta aspră
care mă ţine la pământ
care mă sufocă
iubeşte-mă!
şi apoi restart

miercuri, 9 septembrie 2009

frânt

uneori mi-e atât de frică
de joaca asta în care ne-am închis
o joacă ce nu se va sfârşi decât atunci când
unul dintre noi se va învoi să o ia de la capăt-
ul liniei de tramvai până la staţia următoare
e doar o stradă cu sens unic şi nu are rost
să încerci să alegi altceva
poţi doar să urli a revoltă şi furie mocnită
oricum eşti singur în mijlocul unei mulţimi
cu prea mulţi surdo-muţi care te îndeamnă
cu o privire secată de trăiri
să îţi întorci ceasul
să auzi cum timpul lor se scurge
secundă
cu
secundă