Gaudeamus

Azi e ultima zi de târg. Nu am fost în toate zilele, dar a meritat. Pe lângă lansările din Romexpo, băutele şi discuţiile cu diverşi oameni faini, am participat la o lansare de carte în...parcare! Moni Stănilă şi-a lansat volumul de poezie în parcarea Romexpo, în compania a aproximativ 18 persoane, luminată de farurile unei maşini. Despre volum au vorbit Octavian Soviany şi Cristina Ispas, iar, la final, autoarea a recitat două dintre textele sale. A fost o lansare ţinută într-un cadru pur natural, din cauza faptului că standul editurii la care trebuia să lanseze, nu mai era disponibil.

Iar azi, la Institutul Blecher, Moni Stănilă şi Cosmin Perţa sunt invitaţii lui Komartin pentru o nouă ediţie. Deci, dacă vedeţi acest text şi aveţi timp să apăreţi în Dharma Bar la 14.30, vă aşteptăm!

...de suflet

Astăzi am votat pentru prima oară. Nu am avut, iar acum chiar nu se poate pune problema vreunui sentiment înălţător, pentru faptul că mi-am exercitat vreun drept sau că mi-am îndeplinit datoria civică. Am sentimentul că am ratat. Însă, am de gând ca, în al doilea tur, să îmi fac cunoscute convingerile faţă de cei doi. Este, de asemenea, dreptul meu.

Mutându-mă cu ideile într-o zonă care mă face să mă simt mai bine, poate mult prea bine, vă voi spune că aţi ratat o ediţie foarte faină a Institutului Blecher. Mugur Grosu a fost excepţional (şi chiar vă recomand volumul « Prima mea beţie », de la editura ART, unde Grosu semnează un text alături de alţi câţiva scriitori care merită atenţia dumneavoastră), iar textele lui Stoian G. Bogdan (SGB) au dat naştere unor mici polemici drăguţe. Oricum, duminica viitoare, de la ora 14.30, în Dharma Bar, sunteţi aşteptaţi la o nouă ediţie a Institutului Blecher.

Apoi, Târgul Gaudeamus are loc în perioada 25-29 noiembrie, la Romexpo. Sunt o mulţime de lansări, unele chiar merită atenţia şi timpul vostru.

Pe 25 noiembrie va avea loc concertul Jan Garbarek Group, din cadrul Bucharest Masters of Jazz Festival. Având în vedere că l-am ratat pe Leonard Cohen de ambele dăţi când aş fi avut şansa de a-l vedea la Bucureşti, m-am gândit bine şi nu am lăsat ocazia aceasta să treacă fluierând pe lângă mine. În plus, am toată admiraţia pentru Garbarek, este, într-adevăr, un muzician de excepţie.

Ieri l-am sunat pe F., după o foarte lungă absenţă. Încă mai port speranţa unei întâlniri la un ceai, cândva.

Încerc, printre toate celelalte, să mă reculeg sau să mă regăsesc.

asumări şi datorii

Cred că am înnebunit să scriu despre subiectul ăsta la vârsta pe care o am. Dar nah... poate că cineva ar trebui să-mi cunoască toate nebuniile. Sau măcar o parte din ele.

Am început de ceva timp să conştientizez consecinţele faptelor mele. Da, recunosc, înainte făceam lucrurile după ureche, indiferent de ceea ce se întâmpla pe urmă. Şi ţineam capul plecat când mi se făcea morală. Relaţia cu părinţii mei, cel putin acum câţiva ani, era formată dintr-un lung şir de scuze şi iertări.
La începutul lunii iulie, la premiile Roliteratura, un om, care mi-a devenit prieten, mi-a spus să-mi asum textele. Cred că, în excesul meu de zel, am făcut mai mult decât să-mi asum textele, mi-am asumat faptele, declaraţiile, gesturile, iubirile, mi-am asumat consecinţele, plecările, lacrimile, tot ceea ce face parte din mine.
Aşa am ajuns la datorie. Cel puţin la datoria văzută din perspectiva mea. Am ajuns să consider că lucrurile care merită într-adevăr în viaţa asta nu sunt lucrurile care se ating cu uşurinţă. Şi sunt lucrurile care dor cel mai tare. Dar ele te formează, aşa că trebuie să mergi înainte. Ai datoria morală faţă de tine să atingi un nivel mai înalt, fie că e un nivel spiritual, profesional, familial etc. Apoi, eşti dator faţă de oamenii din jurul tău care cred în tine, care îşi pun speranţe în tine, care îţi stau pur şi simplu alături. Ai datoria de a nu-i dezamăgi şi de a oferi chiar mai mult decât primeşti. Ai o datorie faţă de societate. Atâta timp cât eşti un element dintr-una, nu ai dreptul să te plângi pentru neajunsuri, poţi numai să încerci să faci să fie mai bine, pentru toţi. Să munceşti ca să îndrepţi lucrurile care nu merg bine. Eşti dator în viaţa asta şi e un cerc închis din care nu poţi scăpa decât dacă ajungi deasupra tuturor, dar oamenii nu pot atinge absolutul, divinul, şi nu îmi pot da seama de ce... poate pentru că nu îşi asumă.
Şi da, e dificil. Dacă eşti o fiinţă pur morală, rişti să primeşti multe lovituri din partea oamenilor care instigă la corupţie, care fac totul pentru propria plăcere, justificându-şi faptele printr-un dicton dus la extrem: „carpe diem!” Mulţi privesc libertatea ca o simplă neîncorsetare a lumii din jur, a unui miserupism faţă de valori sau de reguli, care dăunează. Libertatea trebuie să fie asumată şi este, cel mai adesea, o sumă de alegeri. Eşti liber să alegi, iar alegerile pe care le faci te definesc.

Am bătut câmpii, poate cândva voi pune toate astea în ordine. Mâine voi experimenta cât de mult am lovit unii oameni făcând o alegere pe care eu o consider corectă. Desigur, să nu vă imaginaţi că toate celelalte persoane implicate nu au mai avut dreptul de a alege în contra mea. Îmi asum decizia.

celei care nu mai ştie a iubi

O poţi vedea pe stradă. Are părul răvăşit şi ochii roşii de plâns. O poţi observa în metrou, ea e mereu cea care ţinteşte pământul cu privirea. Ea e cea care pleacă fără nici un cuvânt din cameră, pentru că melodia îi reaminteşte de o veche durere. O cunoşti. Ea e cea care nu mai ştie să iubească.
Nu mai crede de foarte mult timp în poezii de dragoste, ea ştie că voi vă cerşiţi iertarea cu o floare, ea ştie că în timpul cât nu sunteţi împreună vă permiteţi să seduceţi alte femei. Ea ştie că dragostea în cea mai pură formă nu a existat şi nici nu va exista vreodată. Toţi înşeală, până şi ea a făcut-o. De prea multe ori, până în clipa în care s-a înşelat şi pe sine. Vede minciuna şi sfârşitul, iar copii pe care şi-i dorea cândva, nu par acum decât un simplu obstacol în calea unor plecări iminente.
A căzut de foarte sus şi de mai multe ori decât şi-ar fi dorit-o. Şi s-a ascuns mereu în spatele pleoapelor. S-a ascuns în spatele unei răni mai vechi, crezând că va fi astfel ferită de orice pericol. Dar şi-a supraestimat tăria zidurilor. Au căzut foarte uşor. Acum e iar în bătaia focului, acum trebuie să spună „cuvântul” şi să îşi construiască fortificaţiile încă o dată. Durerea şi incertitudinea sunt aceleaşi indiferent de vârsta la care te surprind.
A obosit şi uitarea e aproape...

Institutul Blecher - ediţia V

Invitaţi: Adela Greceanu şi Adrian Diniş

Moderator: Claudiu Komartin

duminică, 8 noiembrie 2009

ora 14.30

Dharma Bar (str. Blănari, nr. 9 - lângă Argentin, vis-à­-vis de Club A)

detalii la titlu

Secţia vătămări corporale

încearcă să-ţi aminteşti

mama plângea iar tata mă lovea
nu-mi mai amintesc nimic
nu mai vreau să ştiu cum
respiraţia lui sacadată mă penetra
până în miezul creierului
limba lui rece o sufoca pe a mea
„pupă-mă!” - şi idioata eram eu -
iar mâinile lui săpau în carnea mea
„mă simţi?”
doare şi aş vrea să înceteze
mor, urlu şi zac pe o saltea
inertă în timp ce el mai crestează o linie
pe tocul uşii

zile goale
mama plângea tata lovea
din ce în ce mai tare
şi tot ce puteam face să uit era să dorm
mama lânga mine într-un pat de o persoană
în clipe când mi-aş fi dorit să fiu singură
mi-era atât de frică
vedeam pericol în ochii tuturor bărbaţilor

încearcă să-ţi aminteşti

măcar numele sau apartamentul
unde am murit
parazit fără habar într-o viaţă inventată
mi-era greu să înaintez
să ies din casă - eram murdară -

/ s-a consemnat ca fiind viol /

Premiile ForeverFolk 2009

ARGUMENT: Ne-am gandit ca orice eveniment care ar promova muzica folk si pe cei care o creează ar fi bine venit. Si, ca si alte domenii precum sportul, jurnalismul sau politica, familia muzicii folk isi poate premia (la nivel pur simbolic) acei reprezentanti care pe parcursul unui an (in cazul de fata 2009) au promovat, prin concerte, albume sau evenimente muzica folk.
Pentru că nu detinem adevarul absolut, decizia asupra celor mai merituosi se imparte intre echipa noastra, un juriu format din jurnalisti cu state vechi in muzica romanească si publicul larg, ce va putea vota prin intermediul site-ului nostru. Rezultatele acestui top nu reprezinta o valoare absoluta. Speram sa nu fi uitat pe cineva, speram să nu jignim pe cineva prin neincluderea in acest top.

Juriul presei de specialitate este alcatuit din:

Alina Deac, FolkBlog

Andrei Partos, Radio Romania Actualitati – Psihologul muzical;

Dan Cojocaru, TVR – Timpul Chitarelor;

Mihai Cosmin Popescu, Radio Romania Actualitati – Omul cu Chitara;

Teodora Ionescu, Radio Bucuresti – Dublu 60 plus Tea.

CATEGORII

Cel mai bun artist folk al anului 2009

Cel mai bun album de muzica folk aparut in 2009

Cea mai buna piesa de pe un album aparut in 2009

Cel mai bun tanar artist

Evenimentul anului


Pentru a vota intrati pe: http://www.foreverfolk.com/2009/11/02/premiile-foreverfolk-2009.html

next entry

aş fuma o ţigară şi te-aş arde
vei rămâne ca o clipă suspendată
între verde şi roşu
între două paturi în care refulezi
şi bei absinth
alcoolul trece în sângele meu
las pata de nicotină pe buzele tale
şi nu mai respir
nu mai există leagăne
nu mai sunt poduri
te ucid înainte să mă sufoci
***
zapez printre sinapse
aşa cum aş schimba canalele tv

sunt biserici din doi în doi metri
dar sunt prea obosită
iar credinţa mea se bazează pe o ruină

ţi-am scris
dar mailul era gol