duminică, 30 noiembrie 2008

tot eu

de azi n-am sa mai fac nimic
de jos nu vreau sa ma ridic
stau inchis in capul meu
e ce-am ales e ce vreau eu (Luna Amara, Albastru)
Cam asa e acum pentru mine. Nu mai vreau sa ma ridic pentru ca oricum nu pot, am ales. Nu e tocmai ceea ce imi doresc cu adevarat, dar nu pot sa am ce imi doresc. Oamenii cad...oameni dragi mie candva au cazut si singura victima am fost eu.
Si daca ma pierd cine ma gaseste? Cine ma tine? Cine ma intoarce din drum atunci cand vreau sa plec? Cine imi zambeste atunci cand ma tem ca nu mai exista speranta?
Nu, adevarul e ca tu nu esti si nici nu vei mai fii acea persoana care sa faca toate astea.
O sa am o luna de teze si ar fi mai bine sa ma concentrez asupra lor.
Am inceput sa ma simt mai bine acasa decat in oras, macar aici stau pe teren propriu.
Am tendinta sa ma refugiez din nou in trecut. Din cauza asta, prezentul e mult prea dureros. Si sunt si idioata incercand din rasputeri sa refac anumite lucruri. V. iar mi-a spus ca sunt proasta...partea aiurea este ca are dreptate. Partea si mai aiurea este ca nu o sa ma schimb ca sa ii fac pe toti sa se simta mai bine.
Prea multe rani...vechi si noi...avem reducere doua lacrimi! Si bonus de "nu merita!"
Eu i-am spus ca sunt complet dusa, dar el nu a vrut sa ma creada. Would you love me in black?
Stii cat de mult dor amintirile? Cel mai mult doare cand le vrei inapoi si stii ca nu poti sa le ai inapoi. Cand iti amintesti de lucruri intamplate acum un an si pentru o clipa ai senzatia ca el te asteapta la Izvorul lui Eminescu. Apoi iti dai seama ca esti complet cretina...
Am nevoie de ceva nou. Am nevoie de chipuri noi. Am nevoie de o atingere noua. Vechiul ori ma doare, ori ma lasa rece. Am nevoie de un loc nou fara amintiri. Am nevoie de un om care sa nu imi ceara sa ii spun prin tot ce am trecut ca sa inteleaga stadiul de degradare al sufletului meu. Am nevoie de un om care sa imi zambeasca si sa imi schimbe starea. Am nevoie de un om care sa ma ajute sa rad.
Is it my fault that I'm in love with the shadow of a memory?
Gata...

miercuri, 26 noiembrie 2008

cand...?!

Cand tot ce ramane e doar un urlet mut nestins de un veac...
Cand tot ce vrei se rezuma la a ramane o simpla umbra in patul tau, intr-o dimineata pe care nu o simti, intr-o zi care nu iti apartine, intr-un an care deja te-a uitat.
Cand tot ce ti se ofera este lupta continua cu tine insuti, intr-un oras mort, cu amintiri vii care te orbesc prin prezenta lor.

Si acum ma intreb doar in ce moment toata durerea asta o sa treaca si cand voi putea si eu sa spun ca sunt un om intreg?

Mi-e dor!...asta-i toata filosofia...

Scrisoare pesimistă (3)

Şi e atât de frig, dragule,
iar balaurii dormitează-n găuri subterane,
doar un astru-nchis mai vrea să vadă
cerurile deschizându-se-n floare.
Mii de maci
se-aud purtând sufletele lor bolnave
de geruri şi zăpezi căzute
din dizgraţie-n noroaie.
Şi e atât de frig, iubite,
nicicând să nu mai pleci
prin alte lumi purtate-n gândul
din urma zilelor de miez de toamnă.

duminică, 23 noiembrie 2008

norwegian wood

Ti-am spus ca in camera mea e o toamna permanenta? Frunze trecute de prima verdeata sunt insiruite pe draperiile si pe perdelele bej; biroul, patul, dulapul, noptiera si biblioteca sunt in aceleasi doua culori eterne (maro si bej), mocheta la fel de bej, dar e micul meu covoras de muschi in care mi-am fixat radacinile acum ceva timp. Peretii sunt albi, un alb pe care il gasesti in spitale. Si e frig. E indeajuns de frig ca sa iti dai seama ca e toamna. Pana si Soarele e anemic (lumina care se revarsa din aplica), dar imi place asa. Imi place mai mult cand e intuneric si nu mai vad albul, doar il simt. Ma rog pentru un rosu care nu o sa mai vina. Stau intre pereti albi si parca innebunesc. Halatul o sa mi se transforme intr-o camasa de forta si pisica mea mov o sa ma interneze, nesilita de nimeni, la vreun spital in afara orasului.
E mult prea frig ca sa mai stiu ce am gresit. Oricum, nu pot sa uit partea mea de vina. Si imi pare rau.
Ieri a nins un pic.
Ieri si azi s-ar putea sa fi facut o prostie...om vedea.
Imi tot aduc aminte de anii trecuti. Acelasi gol. Alt gol cand ma gandesc la tot ceea ce am pierdut. Nu numai pe A., ci si pe toti ceilalti. Pana si de Ro. mi-e dor. S-au schimbat atatea. Acum doua veri il ascultam pe Fl. cantand melodia asta la double-six in Jack. Acum nu mai e nimic din ce a fost atunci.
Si ti-am zis ca in camera mea e o toamna permanenta? De greseli, de uitari, de amintiri nostalgice, de lacrimi adunate, de vise neimplinite si de o eterna speranta care ma pazeste.
Da, dragule, poate ca da.

luni, 17 noiembrie 2008

Scrisoare pesimistă (2)

Din neantul uitării toate ajung
pe un ţărm aleatoriu
de nimicnicie.
Dar de ce să îţi vorbesc
de o moarte ce nu îţi aparţine ?
Vreau să-ţi dau fluturi şi cireşe…
Da! Cireşe multe
într-un paner de răchită.
Şi tu-mi vei oferi mandarine,
ne vom aşeza cu gândul
în caleaşca de scorţişoară
şi vom călători pe mare
spre neantul uitării în care toate ajung.

Scrisoare pesimistă (1)

Ca un vânt de scorţişoară
şi aromă de mere coapte
ai venit…
Ca un fluture-n născare
ai plecat…

altele

Cred ca de data asta o sa fac sa fie bine. Cred ca pe tine o sa te pastrez. Cred ca o sa trecem de Revelion (asta daca o sa vrei), pentru ca uneori vreau sa imi demonstrez ca pot. Vreau sa fac sa fie bine, fara pedepsele din trecut.
As vrea doar sa stiu daca...nu, nu trebuie sa te intreb. Nu acum, nu aici, nu asa si posibil ca nu o voi face niciodata.
Incep sa ma simt usor nesigura.
Iar mi-e dor.
Multe flashback-uri.
Si as fi vrut sa-l vad pe Fl. dansand cu B.
Si as vrea sa imi mai spui "servus" ca acum ceva timp. Dar nu pot sa-ti cer asa ceva. Si o sa alerg dupa tine mereu. Si cred ca o sa fiu tare curioasa peste 30-40-50 de ani sa stiu cum mai esti. Si da, stiu ca tu nu prea ai deloc incredere in viitor, nici eu nu am incredere in el si nu il vad cu ochi buni, dar pentru tine o sa fiu vesnic optimista. Si mi-e dor de tine. Aveam senzatia acum cateva luni ca, daca vorbesc cu tine on a daily basis, atunci o sa-mi fie bine si nu o sa am nevoie de nimic si de nimeni altcineva (Elen si Alexandra not included). Acum sunt din nou mai gri fara tine. Si vin ploile si toamna asta imi aminteste de toamna ce a trecut. Si eu toamna ce a trecut vreau sa o uit...dar inca sapa in mine.
o lacrima si am plecat...

miercuri, 12 noiembrie 2008

DISCOBALLS

DiscoBalls in Club Control maine. Detalii pe titlu.

Is faini baietii si merita!