sâmbătă, 29 martie 2008

prostie incurabila

Ce proasta am fost (trebuia sa incep cu asta). Am obosit sa ma tot gandesc la tine. Da, e adevarat, te iubesc, te vreau, te visez, te ucid, dar nu mai pot eu, am obosit. Mi-am luat alte angajamente...fata de mine de data asta. Imi pare rau ca am ajuns asa. Imi pare rau ca timp de aproape doua luni nu am reusit sa vorbim. In orice caz, e alegerea ta, intotdeauna a fost. Ai grija numai sa nu ma pierzi pana si ca prietena/amica sau cum naibii vrei sa denumesti relatia noastra pe care o vom avea candva. M-am saturat sa te tot apar in fata mea. Am dreptul sa iti dau drumul, drept si/sau obligatie mai mare decat cea de a incerca sa te recapat. Sincer, vreau doar sa inteleg de ce, si apoi poti dormi linistit la noapte (fara FNI). Vreau si eu sa am linistea mea. Vreau sa nu ma mai ciocnesc de universul tau. Vreau sa nu ma mai gandesc la tine de 11 ori pe zi. Vreau sa nu te mai cunosc. Poate ca doar vreau sa te uit...dar nu prea reusesc. Sincera sa fiu, pur si simplu nu mai vreau sa lupt pentru noi. Tu nu ai facut-o, de ce as face-o eu? Imi doresc sa iti fie bine, sa te vad fericit, avand majoritatea lucrurilor pe care ti le doresti (stii ca in viata nu poti avea totul), insa am nevoie sa nu te mai stiu...
Am uitat sa traiesc in ultimul timp. Am uitat de mine. Am uitat ca am o viata a mea care nu depinde de a ta. Imi pare rau pentru seara asta, poate ca te-am deranjat in vreun fel asa cum am reusit in ultimul timp, insa eram putin luata...
De ce nu pot sa-ti spun toate astea in fata?!? Pentru ca nu mai avem timp si spatiu sa ne plangem intre noi. Am avut vreodata? Nici tu nu ai fost alaturi de mine cand am avut nevoie de tine, si totusi devenisem dependenta de tine. Nu m-ai cunoscut...daca ai fi facut-o, acum ai fi stiut sa faci unele lucruri altfel. Nu, nu sunt suparata pe tine, ci pe mine. Eu am cazut de proasta in toata aberatia asta (chiar crezi ca relatia noastra a fost o relatie in adevaratul sens al cuvantului?). Bine, sa admitem ca m-ai iubit...asta e, a disparut sentimentul. Dar asta nu inseamna ca acum trebuie sa ma ignori sau sa devii din ce in ce mai distant. Inteleg anumite lucruri...asta e, shit happens.
Asa ca dragul meu, revino-ti din visare, reaseaza-te cu picioarele pe pamant si da-ti seama de anumite situatii si gata. Si intre timp, incearca sa nu cazi de prea sus.
Cu drag, un fost rabbit

duminică, 16 martie 2008

17 martie

La Multi Anisori dragelor mele fete, Alexandra si Iulia sau Iulia si Alexandra!!!, nici nu stiu cum sa le pun sa nu se supere. Va iubesc si imi doresc sa va vad mereu fericite...o sa fie bine, o sa vedeti.

HAPPY SAINT PATRICK'S DAY!

Si cu doua zile intarziere, La Multi Ani de ziua Ungariei! Si pe aceasta cale ii multumesc si lui Shaniy pentru floare.

Ei bine, dragi copii, sa fiti fericiti si iubiti si sa iubiti la randul vostru ca asta conteaza cel mai mult.

miercuri, 12 martie 2008

12 sau poate 13

...intamplari ciudate si o minune. Sau mai bine nu. Minunile nu le mai am, nu au fost niciodata ale mele....vai, ce filosoafa sunt!
Ma aflu in starea mea naturala de viciu si dementa (sa te ia dracu' tu cel care ai spus ca sunt fata cuminte...esti un bou si te trezesti in mijlocul noptii amintindu-ti ultima betie de la care te-ai ales cu tipa aia de doua tone de langa tine, deh, erai prea fumat ca sa-ti dai seama care e anoroxica si care e bulimica). Ce logica am...injur pe bloguri, nu e frumos, dar putin imi pasa. Oricum, nu am decat un singur cititor (ce draguta e ea ca ma minte mereu spunandu-mi ca am o vaga urma de talent). Nu am nimic, absolut nimic.
Chiar crezi ca o simpla votca ma va ajuta sa uit? Cred ca te inseli amarnic. Ar trebui sa devin alcoolica round-the-clock ca sa pot sa trec peste unele incidente/accidente de exprimare. Si azi e o zi buna...
Buna! Ma numesc Sabina si sunt instabila din punct de vedere sentimental. Mai degraba seman cu Japonia dupa al doiea razboi mondial...nu, serios, sunt ok...precum Titanicul (filmul nu barca).
Si totusi, ori vreau sa da, mor in mine incet...ori vreau sa te omor pe tine repede. Cred ca am sa apelez la prima varianta, ce zici? Deh, s-a terminat, eu clar nu am sa mai am vreun episod romantic in viitorul apropiat, caci nah, nu vreau sa mai ruinez o alta reputatie prea patata...
Have a nice life to all of you...mda, tuturor celor care stiu, restul- stati pe tusha.

marți, 11 martie 2008

caut titlu

Si pe mine...pe tine nu. Chiar nu as avea idee de unde sa incep sa te caut. Oare sa incep cu sfarsitul sau sa o iau in ordine cronologica cu sfarsitul. Stiu ca undeva te-am pierdut. Oare chiar te-am avut?
De ce incerc sa par bine, in regula, ok, cu capul pe umeri, cand uneori tot ce as vrea sa fac este sa ma afund in picaj de la etajul 10.
Acum iar m-ai lovit. Cine e "ea"? Despre care "ea" vorbesti? Ai deschis o rana pe care o vroiam inchisa. Cutia Pandorei. Am ajuns sa fiu o umbra in propria mea viata.
As vrea sa ma bucur asa cum o faceam candva, dar tu imi esti balast. Si, cu toate ca tu ma tii in loc in trecut, as vrea sa te cunosc pe tine, cel din prezent, sa vad cate lucruri, cate sentimente, cate ganduri ai schimbat in tine. Inca am nevoie de tine. Dar nu de cel care esti acum. De cel care nu mi-ar fi facut rau, de cel care se scuza, de cel care tremura in bratele mele...de cel care ma simtea...de cel care ma iubea. Crezi ca l-ai putea chema inapoi? Nu, nu vreau sa stea, pentru ca stiu ca a plecat, dar vreau sa imi iau ramas-bun. Vreau sa ii spun o ultima oara ca il iubesc, vreau sa il privesc pentru ultima data precum o indragostita, vreau sa il sarut pentru o ultima data.
Imi pare rau, dar am murit in seara aceea. Imi pare rau ca ai fost nevoit sa o faci in felul asta. Imi pare rau ca am fost o proasta si ca nu am putut sa te ajut sau sa iti ofer ceea ce aveai nevoie. Dar crede-ma, mi-as fi oferit viata pentru fericirea ta.
Acum doar trebuie sa ma obisnuiesc cu lipsa ta.

morning...

O alta dimineata, o alta zi care incepe, un nou sfarsit care se apropie. Nu e o zi frumoasa, stiu ca se va concretiza in cel mult doua teste, dar vor trece. Am un dor nebun de a pleca din Bucuresti, vreau sa vina vara sau cel putin majoratul. As vrea sa ma intorc intr-o zi mai frumoasa din vara care tocmai a trecut, as vrea sa ma intorc si sa spun "nu".
As vrea sa ma-ntorc, dar mi se-nchide calea...
Deocamdata, Bob Marley, viitoare formule chimice si vise desarte. Si totusi, ma simt intreaga, din nou. Oare fericirea se poate gasi numai in doi, sau e nevoie de o singura persoana vie si completa pentru a simti ploaia cazand pe umeri si care poate aprecia un zambet inocent?
Cred ca sistemul vostru de valori e eronat. Cred ca voi nu existati. Cred ca nu mai cred.
Atat pentru azi...o zi placuta!