vineri, 30 aprilie 2010

1 mai (cu iluzia unei intinderi de apa)

Vine 1 mai şi eu stau în Bucureşti. Meditaţii, poate chiar şi câteva momente faine de linişte. Şi totuşi, universul dă semne de viaţă...
Mi-am reamintit că iubesc Cişmigiul. Mi-am reamintit că iubesc viaţa, mi-am reamintit că iubesc să-l iubesc, că zilele pot fi frumoase şi pline de culoare, că viitorul e mai frumos scris pentru doi, chiar dacă e de la o săptămână la alta. E primăvară şi parcă tot mă mir când văd flori şi verdeaţă. În sinea mea am rămas cu impresia că trebuia să mai dea o ninsoare. Dar e tare bine şi aşa. Mi-era dor de fuste şi sandale.
Învăţăm cu spor. Îmi dau seama că se termină liceul şi eu nu am aproape nici o nostalgie. Nu deocamdată, poate vine, mai are timp. Tot legat de final de preuniversitar, eu nu ştiu cum mă îmbrac la bal. Sugestii?
Ah, vine Piotr săptămâna viitoare, abia aştept să-l văd, au trecut aproape doi ani de când nu l-am mai văzut.
Şi ultima ştire: sunt « curtată » de un post de radio. Dau detalii după ce stabilesc în partea cealaltă logistica şi tactica.
Oricum, 1 mai voios şi frumos! (vreau la marea mea iubită... aşa că faceţi poze multe şi le expediaţi prin partea mea de lume)
Cu drag şi dor de nisip...

duminică, 11 aprilie 2010

pe scurt iar

A venit vacanţa, a trecut vacanţa.
Au fost câteva zile pe care nu le-aş da pentru nimic în lume. Privirea lui când i-am dat o pungă mare şi verde, plimbările de sfert de oră, un mic dans pe Libertango... momente care contează şi care merită.
Am sărbătorit şi o mândră, draga Onişor, am râs, am băut niţel vin, a fost o seară frumoasă.
Ah, da, a fost şi o altă Înviere ce s-a sărbătorit laolaltă cu catolicii. Miel, pască, cozonaci şi ouă de trei culori.
E primăvară şi e numai bine. E primăvară şi în suflet.
De mâine iar începe nebunia. Momentan, niţel Garbarek şi gânduri frumoase.