Sabina Lazăr: OK. Discuţie liberă. În seara asta aţi fost invitaţi la un recital acustic la CityFm. Cu ce ocazie?
Călin Pop: Ei cochetau cu ideea de a invita toată trupa live când am avut noi concertul din 14 noiembrie (n.r.: lansarea albumului „Stem” în Bucureşti) şi s-a întâmplat ceva, nu ştiu, n-au putut sau au crezut…a fost o chestie de lipsă de comunicare, probabil, de ambele părţi. Ei credeau că s-ar putea să mergem la Ploieşti a doua zi (exista această variantă, dar căzuse iarăşi, iar ei nu ştiau de acest lucru). Nu sunt sigur dacă am fi avut loc cu toată trupa în studioul lor de emisie, care e relativ mic. Până la urmă, a apărut ideea cu recitalul acustic. Dânşii au insistat şi ar fi trebuit să fie săptămâna trecută treaba asta. Până la urmă au sunat ca să fie pe capătul săptămânii acesteia, dar nu am acceptat pentru că este ziua mea de naştere vineri şi noi ne respectăm zilele de naştere, revelioanele şi sărbătorile şi nu mergem nicaieri să concertăm în aceste cazuri. Deci le-am spus că facem recitalul cu condiţia să fiu înapoi în Oradea pe data de 17 şi aşa a apărut ideea ca recitalul să fie pe 16 decembrie. Şi ei au făcut nişte eforturi să modifice nişte programe în acest sens. În fine, am apelat şi la nişte surse tehnice, la nişte prieteni de-ai noştri din Bucureşti, organizatori care ne-au ajutat cu nişte mijloace tehnice pe care le-am solicitat pentru ca acest recital să decurgă cum trebuie.
Sabina Lazăr: Eu am întâlnit oameni, majoritatea tineri, care nu au auzit de Celelalte Cuvinte.
Călin Pop: Se întâmplă, e chiar aproape normal. Noi nu suntem mediatizaţi suficient, asta fiind, se pare, soarta actelor de cultură şi de artă. Eu mă mir că mai sunt încă destui tineri care vin la concertele noastre.
Sabina Lazăr: Tineri însemnând persoane sub 20, sub 30…
Călin Pop: De toate categoriile. Intre 15-16 ani şi până la vârsta noastră. Noi ne mirăm că a început să crească uşurel numărul celor tineri şi nu pot să zic acum că „uau, ce chestie că a crescut numărul lor”, dar a început totuşi să crească pentru că la un moment dat ne puneam şi noi întrebarea ce se întâmplă. Acum probabil că a trecut timpul, generaţiile s-au schimbat, dar, totuşi, probabil că părinţii au avut o educaţie culturală, sau, mă rog, o chestie de acest gen, au transmis copiilor lor acest lucru pentru că numai aşa poţi să explici faţă de tine ca membru din trupă că există copii, mai mici decât copii tăi, care îţi cântă textul cuvânt cu cuvânt. Atunci când nu eşti mediatizat , numai aşa se poate explica, prin faptul că au primit materialele (sau le-au auzit) de la părinţi sau că au dat de ele în biblioteca lor şi le-au ascultat. În orice caz, concluzia este clară. Noi avem un public eterogen nu într-un număr foarte mare ci foarte titrat şi foarte fidel trupei.
Sabina Lazăr: Legat de CD-uri vechi, de ce a fost o distanţă atât de mare între „NOS” şi „Stem”?
Călin Pop: Şi acesta a fost unul dintre subiectele abordate la radio. N-ai cum să scoţi albumele unul după altul, pentru că în primul rând noi nu trăim din asta, trăim pentru asta. Noi ne ocupăm şi de alte lucruri care ne ocupă timpul aproape total. Muzica reprezintă o împlinire spirituală pentru noi şi noi nu suntem cei care se uită doar o dată, de două ori peste rânduri să vadă dacă au făcut bine ce au făcut, ne uităm de zece ori şi asta întârzie. Pentru că în momentul în care scoţi ceva te gândeşti ca dacă scoţi acel ceva, oare e bine, asta ca să nu-ţi pară rău că l-ai scos dupa un timp. Nu pot să spun că tot ce am făcut noi este, din punctul ăsta de vedere, să zicem, perfect. Nici pe departe, dar sunt totuşi disfuncţionalităţi de timp, nu numai datorate nouă. Până găseşti o casă de discuri, până semnezi un contract trece ceva timp…În ziua de azi nu mai poţi să găseşti o casă de discuri să-ţi plătească înregistrările, să-ţi plătească costurile, cazările, înregistrările de studio şi tot felul de chestii ca şi mai demult. Acum trebuie să-ţi faci tu singur imprimările şi ne-am făcut în acest context şi noi un studio propriu de înregistrări. Atunci mai apare şi comoditatea şi acea idee că dacă faci o chestie să nu-ţi pară rău că ai făcut-o şi, prin multiple auto-analizari (ceea ce eu consider a fi un lucru bun, constructiv) tot timpul se întârzie lucrurile.
Sabina Lazăr: Da, din acest punct de vedere, unii au avut impresia că „NOS” nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor.
Călin Pop: Nu că nu a fost corespunzător sau că nu a fost bine primit. În perioada conceperii acestui album şi noi eram într-o perioadă în care rockul era super underground pe plan internaţional. Deci efectiv nu mai aveau căutare nici măcar trupele rock din afară. Noi cântam prin cluburi, lumea, publicul mai larg nu mai ştia că existăm, au fost şi câteva lucruri neplăcute, nişte decese în familie la câţiva dintre noi. Nu este o scuză, dar plus că apărea şi în perioada aceea mai în prim-plan ,,măria-sa,, calculatorul şi au apărut tot felul de muzici făcute pe calculator, tot felul de alte genuri de muzică, nimeni nu le contestă rolul, faptul că s-a lărgit spectrul şi s-a umflat piaţa, s-a făcut un fel de loc. Toată lumea are loc. Dar au fost în acest fel obişnuiti producătorii cu produsul gata înregistrat. Asta a fost o altă problemă pentru noi şi, în consecinţă ne-am înzestrat cu un studio personal de înregistrări şi asta doar pentru noi. Materialul a fost un experiment (primul nostru material înregistrat în studioul propriu) şi am crezut în el, credem şi ne place şi acum. Albumul probabil că nu a fost bine primit de unii critici, dar cântând în concert piesele am constatat o reacţie bună. Deci, mai pe scurt , n-am mers după public, publicul a mers după noi. Că le-a plăcut, că nu le-a plăcut, noi oricum suntem mândri de cei care ne-au urmat şi în coborâşuri, nu numai în suişuri. Că în suişuri ai mereu mult mai mulţi prieteni.
Sabina Lazăr: Dar, de obicei, am observat că în concerte piesele de pe „NOS” nu prea sunt cântate.
Călin Pop: Nu prea sunt cântate pentru ca avem multe şi programul de concert nu le poate include pe toate.
Ovidiu Roşu: Concertele noastre sunt chiar foarte lungi. Sunt peste două ore, uneori chiar trei ore şi solicita vocalul în special, pe Călin. Deci sunt prea multe şi la un moment dat mai bagi un playlist în care zici hai să punem asta, asta şi asta. Publicul vrea bineînţeles vechile hituri. Se poate face un compromis la urma urmei. Sunt deja ceva albume şi ai de unde să alegi. Într-adevăr, „NOS” e pus (aproape tot) deoparte.
Călin Pop: Apropo de „NOS”, se vor cânta la un moment dat şi piese de pe el, nu-i nicio problemă de genul ăsta.
Sabina Lazăr: Şi cu noul album, „Stem”, au existat reacţii împotrivă?
Călin Pop: Reacţii împotrivă defel. Din contră, am constatat că place şi surprinde în mod plăcut pe cei care-l ascultă. Totuşi acum există o tendinţă de catalogare prematură, după cum am observat eu. Din cauza asta, în deplină concordanţă cu coperta, am apărut noi în rame la concertul din Bucureşti din 14.11.08, cei catalogaţi brusc şi comparaţi tot timpul într-un mod prea pripit. Evident, toate acestea la un mod figurat şi subtil sugerat.
Sabina Lazăr: Cei mai mulţi fani îşi doresc si o refacere a albumului „Armaghedon”.
Călin Pop: Dar s-a reeditat S-a realizat într-o ediţie limitată, asta mai ales pentru colecţionari. Totuşi, să încerci să compui după un anumit asa zis ,,standard,, creat de unii sau alţii, după o emblemă, este o chestie total greşită. Ar ieşi numai fake-uri. Bun, dar tendinţa trupei la ora actuală este să privim foarte serios spre aniversarea de 30 de ani.„Stem” reprezintă, după mine personal o treabă foarte aşezată care seamănă foarte mult cu ameninţarea cu forţa, nu neapărat forţa în sine. Nu cred că este bine să compari albumele. Dacă stai bine să te gândeşti, nici „Iarbă prin păr” nu a fost o căutare a hitului. Aşa a ales publicul, aşa s-a întâmplat, cum a ales publicul, cum a perceput.
Sabina Lazăr: Pe 13 decembrie aţi împlinit 27 de ani. Sunteţi tineri. La 30 cum o să fie?
Călin Pop: Timpul trece incredibil de repede.Aşa repede vor trece şi următorii trei ani. Parcă toate s-au întâmplat ieri. Atunci când am terminat facultatea, nici noi nu ştiam dacă vom mai exista ca trupă. Am făcut noi un concert de adio ca studenţi, în Timişoara la Grădina de vară Capitol prin 1987 zic eu. Era după discul cu pătrăţele care ieşise în primăvară şi noi după aceea am făcut concertul.
Ovidiu Roşu: Chiar atunci am avut un eveniment nefericit, luministul nostru a murit, a avut cancer, o tumora, şi Călin chiar atunci a compus piesa „Despărţire” pentru el.
Călin Pop: Aşa cum este şi piesa „Ultima” de pe ,,Stem”, scrisă în memoria lui Florian Pittiş. Da, nu ştiam nici atunci dacă vom continua, dar ne-a unit şi ne-a ţinut în continuare împreună plăcerea de a cânta şi compune. Şi cred că, dacă Dumnezeu ne ajută să fim sănătoşi, vom ajunge la 30 de ani şi, de ce nu, la mai mulţi..
Sabina Lazăr: Şi ar fi vreun element surpriză la 30 de ani?
Călin Pop: Asta o vom mai vedea, încă nici noi nu ştim. Un element destul de surpriză va fi şi pentru noi că vom fi ajuns la 30 de ani de activitate ca trupă.
Ovidiu Roşu: Ar fi timp aşa pentru o piesa, două, sigur o să fie.
Călin Pop: Ah, pentru piese noi, da. Noi ne-am gândit şi am zis că multă lume şi mulţi fani serioşi care ne scriu pe forum (http://celelalte-cuvinte.ro/forum/) spun şi se manifestă foarte pozitiv pentru faptul că în momentul în care ei ascultă trupa pe scenă parcă este o altă trupă faţă de cea pe care o aud pe înregistrări.
Ovidiu Roşu: De fapt, au şi zis pe forum asta şi chiar cred că am merita şi noi un CD şi un DVD live la 30. La urma urmei, în momentul în care vezi lumea care vine la concerte şi dupa atâţia ani, chiar te gândeşti că nu ai trăit degeaba.
Călin Pop: Sperăm ca ideea să fie şi realizabilă din punct de vedere practic. Noi considerăm, sau cel puţin eu consider, că muzica noastra este singurul lucru adevărat care rămâne după noi, cei care suntem membri ai acestei trupe.
Ovidiu Roşu: Şi cred că secretul trupei este că am rămas prieteni. Am fost prieteni încă de la început.
Călin Pop: Şi muzica. Ea ne-a adunat şi ne-a ţinut împreună, nu banii. Că dacă erau banii cei mai importanţi, în mod sigur astăzi nu am mai fi existat.
Sabina Lazăr: Şi în încheiere, până vă pleacă trenul, doriţi să adresaţi ceva fanilor?
Călin Pop: Noi le mulţumim că sunt alături de noi în continuare, asta e tot. Şi în rest, e de prisos de spus altceva. Celelalte cuvinte mereu rămân cele care nu se spun.
Sabina Lazăr: Vă mulţumesc!
Interviu publicat pe http://www.vioara.info/ şi în revista Teen Press.
Foto: Sergiu Boldor
© Redactia Centrala Teen Press
