Şi aş da totul, totul, şi locul meu din rai
Ca viaţa mea întreagă să fie-o zi de mai!
Da, e mai, e primăvară, simt aroma verii care se apropie şi posibilităţile ei infinite. O să merg şi în Austria la un moment dat. O să trec un prag, se pare că o să fiu obligată să devin adult. Mâine am test la economie. În starea de spirit în care mă găsesc nu cred că va fi ceva de capul meu. Mă mut de la o extremă la alta, doar acum am mai reuşit să mă calmez şi să citesc ceva. Sunt fericită şi râd, apoi cad şi mă gândesc că poate...
Involuntar, mi-am izbit mâna în clanţa camerei mele. Eu am fost drăguţă cu ea şi nu am trântit-o de foarte multe ori. Hm, poate doreşte să am grijă de balamalele care au început să scârţâie.
Andrei m-a rugat să am grijă, să fac cumva să scap de pitici. Promit că o voi face dacă va avea loc un anumit eveniment. Ştie el ce anume.
Cum este să ai puţin, dar să fie mult, sau măcar îndeajuns? Să fii înconjurat de o mână de oameni, dar ei să aibă posibilitatea de a-ţi oferi întreg universul. Cel mai fain este atunci când găseşti o singură persoană care îţi poate oferi o lume întreagă. Şi am impresia că spun lucruri pe care le ştiţi, pe care le bănuiţi, dar câţi dintre voi au murit atunci când aţi simţit sfârşitul „vostru” suflându-vă pe ceafă?
Eşti aici. Te simt. Dar oare nu e totul doar închipuirea unui vis? Dacă e aşa, nu mă mai trezesc.
E prea mică şi nu ştie ce vrea... O să-ţi aduc zăpadă şi fulgi de nea. Ai văzut? Ninge în burgul ăsta gri. Ninge a primăvară. Ninge cu puf moale.
O să vină şi noaptea. O să fie liniştită, luminoasă, luna plină va domina cerul, stelele vor fii miliarde şi ne vor saluta şi ne vor săruta.
Benzi întrerupte...Noapte bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu