Mi-am cam neglijat blogul. Adevărul e că nu am mai avut starea necesară pentru scris. Poate doar mailuri şi un interviu pe care îl doream de ceva vreme. Nici pentru revistă nu par a fi capabilă de a ieşi din letargie.
Săptămânile astea au trecut lăsând urme prin venele mele şi poate ochii mei au mai îmbătrânit un pic. Sau poate că mă înşel, poate că oglinda mea nu e bună.
Mă gândeam să mă înscriu la un concurs de literatură, însă îmi dau seama că va veni data limită fără ca eu să fi adunat zece titluri de poezii. Oricum nu îmi fac prea mari speranţe.
Cred că am nevoie de o schimbare. Acelaşi gând ca întotdeauna: vreau să plec pentru un timp, să las totul în spate şi să am parte de o vacanţă. Sau doar să ies din mintea mea pentru o vreme.
Joi mă duc la concert în Silver Church. The Moood, Les elephants bizares şi Discoballs. Am nevoie de o depersonalizare pentru o seară măcar.
La rubrica evenimentelor triste: a murit Cauda. O cunoşteam de când eram mică. Era un setter irlandez de toată frumuseţea, cu o gentileţe faină în privire şi o poftă nestăvilită pentru ciocolată. Sau pentru orice fel de dulciuri. Nu a avut niciodată pui, dar am impresia că a avut grijă de toţi. Îi plăcea să fie băgată în seamă, mângâiată, era afectuoasă, înnebunea de plăcere când veneam în vizită, îşi punea lăbuţa pe genunchiul tău atunci când dorea să o mângâi şi îi plăceau plimbările în parc. Era o alintată.
Şi aici închei. Celor câţiva cititori ai acestui blog le doresc tot ce e mai bun şi o săptămână faină!
Săptămânile astea au trecut lăsând urme prin venele mele şi poate ochii mei au mai îmbătrânit un pic. Sau poate că mă înşel, poate că oglinda mea nu e bună.
Mă gândeam să mă înscriu la un concurs de literatură, însă îmi dau seama că va veni data limită fără ca eu să fi adunat zece titluri de poezii. Oricum nu îmi fac prea mari speranţe.
Cred că am nevoie de o schimbare. Acelaşi gând ca întotdeauna: vreau să plec pentru un timp, să las totul în spate şi să am parte de o vacanţă. Sau doar să ies din mintea mea pentru o vreme.
Joi mă duc la concert în Silver Church. The Moood, Les elephants bizares şi Discoballs. Am nevoie de o depersonalizare pentru o seară măcar.
La rubrica evenimentelor triste: a murit Cauda. O cunoşteam de când eram mică. Era un setter irlandez de toată frumuseţea, cu o gentileţe faină în privire şi o poftă nestăvilită pentru ciocolată. Sau pentru orice fel de dulciuri. Nu a avut niciodată pui, dar am impresia că a avut grijă de toţi. Îi plăcea să fie băgată în seamă, mângâiată, era afectuoasă, înnebunea de plăcere când veneam în vizită, îşi punea lăbuţa pe genunchiul tău atunci când dorea să o mângâi şi îi plăceau plimbările în parc. Era o alintată.
Şi aici închei. Celor câţiva cititori ai acestui blog le doresc tot ce e mai bun şi o săptămână faină!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu