joi, 6 august 2009

negru

Se spune că atunci când plouă la înmormântarea unei persoane înseamnă că cerul îi regretă dispariţia. Azi nu a fost o simplă ploaie, a fost o furtună care a cotropit tot Bucureştiul, a inundat trotuarele şi străzile, o furtună în faţa căreia nu te puteai adăposti după o umbrelă.
Angi era o fată frumoasă, cu o fire veselă şi mereu o vedeam zâmbind. Era încăpăţânată şi deşteaptă. Avea o voce faină şi era slăbuţă. Angi era un copil şi totodată o femeie matură care a trecut prin experienţe pe care nu le-aş dori nimănui. Am primit câteva lecţii de viaţă de la ea, dar regret că am ajuns să le preţuiesc atât de târziu.
Înmormântarea a fost restrânsă, decentă, nimeni nu a încercat să îşi impună durerea în faţa celorlalţi. Mormântul e la marginea unui lac, cu oraşul într-o parte şi cu vegetaţie în cealaltă. Dar poate că a găsit ea un loc cu o privelişte mult mai plăcută.
„Aţi fost colege de clasă?” Da. Şi sunt mândră de asta!
Astăzi am văzut-o pe Angi pentru ultima dată.

Nae Angela - Luciana
1991 - 2009

Niciun comentariu: