Viaţa mea în ultimele săptămâni s-a construit pe principiul: şcoală, meditaţii spirituale (multe, de altfel), câteva ieşiri în weekend pentru a putea funcţiona normal şi somnul care pare a nu fi niciodată îndestulător. Aşadar, iertaţi-mi absenţa, însă e motivată.
Am reînceput să scriu, aţi avut o mostră în postul anterior. Se pare că e un subiect despre care îmi place să scriu, pentru că îmi pot imagina orice. Şi pot spera.
A venit 1 martie şi a trecut, a venit primăvara, dar se pare că o va mai goni iarna încă un pic (şi eu deja mă gândeam la fuste şi rochiţe, la pantofi şi haine ceva mai subţiri).
Îs obosită, aş vrea o vacanţă. Am o admitere în aprilie şi un bac ce începe fix de ziua mea. Dar încă nu îmi fac griji prea mari. Gramatica pare să meargă bine, iar economia mai am niţel şi o termin.
Astăzi am vorbit cu R. şi mi-a spus câteva lucruri pe care nu mă aşteptam să le aud. E un om fain, dar...
Oana şi Andrei au făcut front comun duminică şi a fost o stare de asediu timp de trei ore. Da, aveţi dreptate. Vă iubesc şi ştiţi asta, însă îmi place să mă lovesc singură cu capul de asfalt, dacă într-adevăr e cazul şi aici.
Pe 10 am interviu cu Ţapinarii.
Singura parte bună din tot haosul ăsta este faptul că nu am timp să mă gândesc la toate prostiile, să analizez mult şi toate cele. Oricum, la finalul zilei sunt mult prea obosită ca să mă revolt în vreun fel.
And I miss the simple things... at the end of the day, I only miss you...
Am reînceput să scriu, aţi avut o mostră în postul anterior. Se pare că e un subiect despre care îmi place să scriu, pentru că îmi pot imagina orice. Şi pot spera.
A venit 1 martie şi a trecut, a venit primăvara, dar se pare că o va mai goni iarna încă un pic (şi eu deja mă gândeam la fuste şi rochiţe, la pantofi şi haine ceva mai subţiri).
Îs obosită, aş vrea o vacanţă. Am o admitere în aprilie şi un bac ce începe fix de ziua mea. Dar încă nu îmi fac griji prea mari. Gramatica pare să meargă bine, iar economia mai am niţel şi o termin.
Astăzi am vorbit cu R. şi mi-a spus câteva lucruri pe care nu mă aşteptam să le aud. E un om fain, dar...
Oana şi Andrei au făcut front comun duminică şi a fost o stare de asediu timp de trei ore. Da, aveţi dreptate. Vă iubesc şi ştiţi asta, însă îmi place să mă lovesc singură cu capul de asfalt, dacă într-adevăr e cazul şi aici.
Pe 10 am interviu cu Ţapinarii.
Singura parte bună din tot haosul ăsta este faptul că nu am timp să mă gândesc la toate prostiile, să analizez mult şi toate cele. Oricum, la finalul zilei sunt mult prea obosită ca să mă revolt în vreun fel.
And I miss the simple things... at the end of the day, I only miss you...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu