Empty rooms

- În care parte a oraşului ăstuia eşti acum?
- Departe.
- Cât mai rămâi?
- O clipă. Doar atât cât îţi trebuie ţie pentru un vis. Dar trebuie să ai grijă să fie un vis care să merite clipa.
- Atunci o să visez că eşti lângă mine pentru tot restul vieţii mele. Nu o să fie mai mult de 9 luni. Pentru unii 9 luni înseamnă o nouă viaţă, chiar şi eu credeam aşa, însă acum, lunile astea nu înseamnă decât sfârşitul meu, ultimele replici înainte de tragerea cortinei.
- E timp îndeajuns. Iar cortina aia se va trage atunci când o să fii tu pregătită.
- Mi-e dor.
- De ce anume?
- Să fiu privită de un bărbat nu cu compasiune, ci cu dragoste. Mi-e dor de asta. Mi-e dor să fiu ţinută în braţe şi iubită. Acum nimeni nu se mai uită la mine. Şi e naşpa să îţi trăieşti ultimele zile tânjind după o iubire pe care nu o vei mai primi. De ce să mai trăieşti alea ultime zile? Nu contează dacă nu ai cu cine să le împarţi.
- Dar eşti iubită, Em, eşti iubită! Tatăl tău te iubeşte, ai prieteni care ţin enorm de mult la tine, eşti învăluită în dragoste.
- Şi tu?
- Ambuscadă. Sigur că şi eu.
- Atunci de ce pleci tocmai acum?
- Deci tot aici ajungem. Plec pentru că trebuie. Dar o să mă întorc. Atunci când o să-ţi fie greu, promit că mă întorc. Promit, Em!
- Mai ţii minte ce ţi-am spus când ne-am cunoscut?
- Mi-ai spus multe atunci...
- Ţi-am zis să nu promiţi niciodată, nimănui, nimic.
- Dar ai văzut că niciodată nu mi-am încălcat cuvântul.
- Acum ai să o faci. Nu mă întreba ce o să te împiedice să revii, nu mă întreba cum de ştiu lucrul ăsta, dar, crede-mă, pentru prima oară de când ne cunoaştem, nu îţi vei onora promisiunea.
- Hai, nu plânge! Te rog! Ştii doar că nu îmi place să te văd plângând. Te bazezi doar pe frica ta, pe frica ta absurdă de a nu mă pierde. Am să mă întorc. Nu am să mi-o iert dacă nu mă întorc şi doar ştii că niciodată nu mi-a plăcut să mă auto-pedepsesc.
- Scumpul meu, ştiu că tu crezi că vei reveni, dar nu o vei face. Eu doar îţi spun cum o să fie, nu vreau să te simţi prost. I-am făcut destui alţi oameni să nu se simtă confortabil în compania mea, doar pentru simplul motiv că încă mai exist. Dar acum nu mai e de joacă. Aşa se termină. Acum.
- Em...
- Şi poate că ar fi mai bine să pleci şi să nu te întorci. Nu mai sunt sigură că vreau să fii lângă mine atunci când o să înceteze corpul meu să funcţioneze. Pentru tine. Da, cred că ar fi mai bine pentru tine să nu te întorci.
- Asta înseamnă că vrei să ne luăm adio acum? Eşti sigură?! Încă mai avem timp.
- Corecţie. Tu încă mai ai timp. Şi, da, sunt sigură. Nu-mi vine să cred că fac asta, dar ştiu că aşa e mai bine. Hai, nu vreau să te supăr, dar nici nu vreau ca ultima mea imagine din amintirea ta să fie cea a unei muribunde pe un pat de spital. Vreau ca măcar în tine să mai fiu tipa aia plină de viaţă pe care toată lumea o privea chiorîş pe strada pentru simplul fapt că începea să zâmbească fără vreun motiv anume. Viaţa e frumoasă, mai ales din perspectiva mea, şi vreau ca tu să ştii asta. Vreau ca tu să îţi trăieşti viaţa aşa cum vrei tu, iar asta e singura promisiune pe care vreau să o mai respecţi faţă de mine.
- Ştii că tu o să rămâi întotdeauna în mine ca un surâs cald în mijlocul unei nopţi de iarnă geroasă. Tu eşti cea care mi-a facut viaţa frumoasă şi pentru asta o să fac orice îmi vei cere.
- Scumpul meu, vino lângă mine şi ţine-mă în braţe, te rog! Spune-mi că nu ai să mă uiţi. Spune-mi că mă vei face mândră de tine, că vei fi demn şi bun, că o să ai mereu un suflet curat. Parcă vorbesc din cărţi, dar vreau să ştii cât de mult te iubesc şi vreau să ştii că îţi vreau binele.
- Îmi promiţi şi tu ceva? Em, promiţi?
- Ce anume?
- Îmi promiţi că atunci când o să...pleci, o să-mi apari în vis? Nu vreau, urăsc ideea să aflu de la cei din jur că tu nu mai eşti.
- Dacă se poate, da. Dar nu sunt sigură că se poate.
- Dacă vrei ceva trebuie să se poată. Dacă nu, la noi întotdeauna a mers telepatia.
- Simple coincidenţe, scumpul meu. Nu te baza pe asta.
- Zici tu? Daca zici tu, înseamnă că aşa e.
- Într-un fel sau altul, când va veni momentul ăla, o să ştii.
- Em, eu nu sunt sigur.
- Că nu trebuie să te întorci?
- Da. Nu pot să uit totul şi să mă prefac că o persoană pe care o iubesc nu suferă undeva departe de mine. Pur şi simplu, nu pot.
- Bine atunci. Nu pot decât să te las pe tine să decizi atunci când va fi momentul. Dar ţi-am spus de ce vreau să rămâi departe. Oricum, dacă nu te vei întoarce, o să înţeleg.
- Tu, poate. Eu nu o să înţeleg deloc.

Apoi am plecat.