Tzeava de Media: robinet deschis pentru premii!
Ati filmat, am jurizat, vizionam si premiem! Miercuri, 27 mai, cu incepere de la ora 10 (10.00 -12.30), in Colegiul National "Iulia Hasdeu", in amfiteatru.
Vizionam cele trei reportaje plasate pe primele 3 locuri de catre membrii juriului si rasplatim efortul tuturor participantilor (premii si mentiuni) cu un cocktail rafinat de carti din partea sponsorilor: Cotidianul, Editura Humanitas si Editura Tritonic.Reportajele castigatoare sunt urmatoarele:Locul I - "Asta cred eu!", echipa "Luigi", din Colegiul National "Iulia Hasdeu", Locul II - "Olimpici sau golani-clisee si realitati despre adolecenti in mass-media din Romania", echipa "Morsele", din Colegiul National "Gheorghe Lazar" siLocul III, echipa "Green Flash" din Colegiul National "Iulia Hasdeu", cu un reportaj despre "Olimpici sau golani - clisee si realitati despre adolescenti in mass-media din Romania."
Avand in vedere ca fac parte din echipa castigatoare, probabil ca e fain sa imi fac nitica reclama. Hope you don't mind...
Reportajul in sine e pe youtube, daca intrati pe shoron.ro gasiti pe undeva link.
vineri, 22 mai 2009
Mes anges
Şi îngerii veneau picurând psalmii lor de vată de zahăr,
jucându-se cu incantaţii şoptite de nuferi,
oferindu-ţi un surâs bolnav, dar mult mai fain decât tot restul.
Şi îngerii dansau deasupra oraşelor de culori.
Şi îngerii nu plecau... speranţe în van!
jucându-se cu incantaţii şoptite de nuferi,
oferindu-ţi un surâs bolnav, dar mult mai fain decât tot restul.
Şi îngerii dansau deasupra oraşelor de culori.
Şi îngerii nu plecau... speranţe în van!
Un raspuns pentru Tratatul de colorare...eu tot astept sa te decizi pentru un ceai.
miercuri, 20 mai 2009
Înger - Emil Brumaru
Un înger s-a trezit într-o amiază.
Era prea grea lumina şi-l durea.
Alături tremura prelung o vază
Îndrăgostită de o catifea.
El şi-a-ncălţat uşoarele botine,
Şi-a luat din vis bastonul de parfum,
Şi-a pus pe-aripi tristeţurile fine
Şi mîinile şi-a-nmănuşat în fum.
Oglinda-l aurea nedumerită.
Era fecior de spumă sau fecioară
Ce trebuia din perne moi s-apară
Parcă prelins, parcă cernut prin sită?
Cine-l iubea în încăperea crudă,
Necoaptă pentru marea întîlnire?
Vibra-ntre lucruri, tandru şi subţire,
Fără să vadă, fără să audă...
Cu nara doar simţea cum lîngă dînsul
Un crin durerea pură-şi destrăma.
Şi i-ar fi plîns alături. Însă plînsul
De ochi are nevoie. Nu-i avea...
Şi-a vrut să fac-un pas. Oprit de uşă
S-a speriat de-aşa miresme reci
Prin care ţi se umplu de cenuşă
Unghia roz şi sufletul cînd treci.
Şi-a pipăit pereţii cu sfială;
Oh, porii lor ce-arome risipeau!
Fusese somnul lui oare-o greşeală
Şi-acum odăi închise-l pedepseau?
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Şi îngerul trezit într-o amiază
S-a dezbrăcat suav şi adormind,
Din nou, invidiindu-l că visează,
Amiezile îl luminau pe rînd.
Era prea grea lumina şi-l durea.
Alături tremura prelung o vază
Îndrăgostită de o catifea.
El şi-a-ncălţat uşoarele botine,
Şi-a luat din vis bastonul de parfum,
Şi-a pus pe-aripi tristeţurile fine
Şi mîinile şi-a-nmănuşat în fum.
Oglinda-l aurea nedumerită.
Era fecior de spumă sau fecioară
Ce trebuia din perne moi s-apară
Parcă prelins, parcă cernut prin sită?
Cine-l iubea în încăperea crudă,
Necoaptă pentru marea întîlnire?
Vibra-ntre lucruri, tandru şi subţire,
Fără să vadă, fără să audă...
Cu nara doar simţea cum lîngă dînsul
Un crin durerea pură-şi destrăma.
Şi i-ar fi plîns alături. Însă plînsul
De ochi are nevoie. Nu-i avea...
Şi-a vrut să fac-un pas. Oprit de uşă
S-a speriat de-aşa miresme reci
Prin care ţi se umplu de cenuşă
Unghia roz şi sufletul cînd treci.
Şi-a pipăit pereţii cu sfială;
Oh, porii lor ce-arome risipeau!
Fusese somnul lui oare-o greşeală
Şi-acum odăi închise-l pedepseau?
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Şi îngerul trezit într-o amiază
S-a dezbrăcat suav şi adormind,
Din nou, invidiindu-l că visează,
Amiezile îl luminau pe rînd.
pour tous mes anges
je vous aime
je vous attends
It's always you
- Why did you leave?
- Because I didn’t think you really loved me. I thought that you cared about me, that you liked me and maybe that you were quite attracted to me, but I never thought that I could make someone have such powerful feelings about me. I didn’t think there was anything to love about me. But you proved me wrong. You showed me that I can be loved and even by an extraordinary person such as you.
One of these days I’ll stop blaming others for my misfortunes.
One of these days I’ll grow up.
One of these days I’ll hold you in my arms again.
Fantezie sau realitate?
Peu à peu...
Goodnight, my sweet prince!
- Because I didn’t think you really loved me. I thought that you cared about me, that you liked me and maybe that you were quite attracted to me, but I never thought that I could make someone have such powerful feelings about me. I didn’t think there was anything to love about me. But you proved me wrong. You showed me that I can be loved and even by an extraordinary person such as you.
One of these days I’ll stop blaming others for my misfortunes.
One of these days I’ll grow up.
One of these days I’ll hold you in my arms again.
Fantezie sau realitate?
Peu à peu...
Goodnight, my sweet prince!
marți, 12 mai 2009
Ultima scrisoare - Mihai Beniuc
O poezie ce merită ascultată în interpretarea lui Florian Pittiş. Frumos şi trist precum toate lucrurile faine de pe lumea asta...
Sfârşitul a venit fără de veste.
Eşti fericită? Văd că porţi inel.
Am înţeles. Voi trage dungă peste
Nădejdea inutilă. Fă la fel.
Nici un cuvânt. Nu-mi spune că-i o formă,
Cunosc însemnătatea ei deplin.
Ştiu, voi aveţi în viaţă altă normă,
Eu însă-n faţa normei nu mă-nchin.
Nu te mai cânt în versuri niciodată,
În drumul tău mai mult nu am să ies,
Nu-ţi fac reproşuri, nu eşti vinovată
Şi n-am să spun că nu m-ai înţeles.
A fost desigur numai o greşeală,
Putea să fie mult, nimic n-a fost.
În veşnicia mea de plictiseală
Tot nu-mi închipui că puneai vreun rost.
Şi totuşi, totuşi, câteva atingeri
Au fost de-ajuns să-mi deie ameţeli,
Vedeam văzduhul fluturând de îngeri,
Lumină-n seara mea de îndoieli.
Când degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinţa ta de lut,
Suna în mine murmurul pelagic
Al sfintelor creaţii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se înalţă
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalţă
Şi-ngenuncheate rânduri submisiv
La soclul tău dumnezeisc aşteaptă
Să le întinzi un zâmbet liniştit
Spre sărutare adorata dreaptă,
‘Nainte de-a se şterge-n infinit.
O, de-am fi stat alături doar o oră,
Ai fi rămas în auriul vis
Ca o eternă, roză, auroră
De ne-nţeles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Şi nici nu ştiu de ai să mai citeşti
Din întâmplare rândurile-acestea
În care-aş vrea să fii ce nu mai eşti.
N-am să strivesc eu visul sub picioare,
N-am să pătez cu vorbe ce mi-i drag.
Aş fi putut să spun : « Eşti ca oricare” ...
Dar nu vreau în noroaie să mă bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tău cât hăul,
Tu vei rămâne nufărul de nea
Ce-l oglindeşte beat de pofte tăul,
Ce-l ţine candid amintirea mea.
Vei fi acolo veşnic ne-ntinată,
Te voi iubi mereu fără cuvânt,
Şi lumea n-o să ştie niciodată
De ce nu pot mai mult femei să cânt.
Acolo, sub lumina de mister,
Scăldată-n apa visurilor lină,
Vei sta iubită ca-ntr-un colţ de cer
O stea de seară blândă şi senină.
Şi când viaţa va fi rea cu tine,
Când au să te împroaşte cu noroi,
Tu fugi în lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amândoi.
Cu lacrimi voi spăla eu orice pată,
Cu versuri nemai scrise te mâgâi.
În dulcea lor cadenţă legănată,
Te vei simţi ca-n visul cel dintâi.
Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Să plec de-aicea de la voi curând,
Când glasul tău vreodat-o să mă cheme,
Voi reveni la tine din mormânt.
Şi dac-ar fi să nu se poată trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-aş zbate-ngrozitor în ţărna rece,
Plângând în noaptea mare, tot mai mare.
aşteptări în purgatoriu
Zilele astea, doar o săptămână...pare mult. E mult. O săptămână de aşteptări. Nu, m-am dezobişnuit să mai calculez timpul în timp, în veacul ăsta ce a trecut de când am primit picături din sufletul tău. Peste mine au trecut ierni şi primăveri. Au fost zile însorite în care te strigam, în care te simţeam şi îţi zâmbeam cu toata fiinţa mea. Au fost zile în care au fost numai nori de furtună pe cerul meu. Să nu mă întrebi cum mi-au trecut nopţile. Deşi ştiu, ai dreptul să o faci. Ai dreptul să ceri înapoi tot ce mi-ai oferit. Uneori am impresia că a fost vis sau părere, dar apoi deschid mailul. Sunt acolo.
Zilele astea, săptămâna asta...un continuu purgatoriu.
Zilele astea, săptămâna asta...un continuu purgatoriu.
sâmbătă, 9 mai 2009
Bandaje de lumină
Atunci când o dorinţă este posibilă, atunci când începi să crezi şi să speri din nou, atunci vei simţi că renaşti dintr-o iarnă mult prea lungă.
miercuri, 6 mai 2009
lumini şi umbre
Şi aş da totul, totul, şi locul meu din rai
Ca viaţa mea întreagă să fie-o zi de mai!
Da, e mai, e primăvară, simt aroma verii care se apropie şi posibilităţile ei infinite. O să merg şi în Austria la un moment dat. O să trec un prag, se pare că o să fiu obligată să devin adult. Mâine am test la economie. În starea de spirit în care mă găsesc nu cred că va fi ceva de capul meu. Mă mut de la o extremă la alta, doar acum am mai reuşit să mă calmez şi să citesc ceva. Sunt fericită şi râd, apoi cad şi mă gândesc că poate...
Involuntar, mi-am izbit mâna în clanţa camerei mele. Eu am fost drăguţă cu ea şi nu am trântit-o de foarte multe ori. Hm, poate doreşte să am grijă de balamalele care au început să scârţâie.
Andrei m-a rugat să am grijă, să fac cumva să scap de pitici. Promit că o voi face dacă va avea loc un anumit eveniment. Ştie el ce anume.
Cum este să ai puţin, dar să fie mult, sau măcar îndeajuns? Să fii înconjurat de o mână de oameni, dar ei să aibă posibilitatea de a-ţi oferi întreg universul. Cel mai fain este atunci când găseşti o singură persoană care îţi poate oferi o lume întreagă. Şi am impresia că spun lucruri pe care le ştiţi, pe care le bănuiţi, dar câţi dintre voi au murit atunci când aţi simţit sfârşitul „vostru” suflându-vă pe ceafă?
Eşti aici. Te simt. Dar oare nu e totul doar închipuirea unui vis? Dacă e aşa, nu mă mai trezesc.
E prea mică şi nu ştie ce vrea... O să-ţi aduc zăpadă şi fulgi de nea. Ai văzut? Ninge în burgul ăsta gri. Ninge a primăvară. Ninge cu puf moale.
O să vină şi noaptea. O să fie liniştită, luminoasă, luna plină va domina cerul, stelele vor fii miliarde şi ne vor saluta şi ne vor săruta.
Benzi întrerupte...Noapte bună!
Ca viaţa mea întreagă să fie-o zi de mai!
Da, e mai, e primăvară, simt aroma verii care se apropie şi posibilităţile ei infinite. O să merg şi în Austria la un moment dat. O să trec un prag, se pare că o să fiu obligată să devin adult. Mâine am test la economie. În starea de spirit în care mă găsesc nu cred că va fi ceva de capul meu. Mă mut de la o extremă la alta, doar acum am mai reuşit să mă calmez şi să citesc ceva. Sunt fericită şi râd, apoi cad şi mă gândesc că poate...
Involuntar, mi-am izbit mâna în clanţa camerei mele. Eu am fost drăguţă cu ea şi nu am trântit-o de foarte multe ori. Hm, poate doreşte să am grijă de balamalele care au început să scârţâie.
Andrei m-a rugat să am grijă, să fac cumva să scap de pitici. Promit că o voi face dacă va avea loc un anumit eveniment. Ştie el ce anume.
Cum este să ai puţin, dar să fie mult, sau măcar îndeajuns? Să fii înconjurat de o mână de oameni, dar ei să aibă posibilitatea de a-ţi oferi întreg universul. Cel mai fain este atunci când găseşti o singură persoană care îţi poate oferi o lume întreagă. Şi am impresia că spun lucruri pe care le ştiţi, pe care le bănuiţi, dar câţi dintre voi au murit atunci când aţi simţit sfârşitul „vostru” suflându-vă pe ceafă?
Eşti aici. Te simt. Dar oare nu e totul doar închipuirea unui vis? Dacă e aşa, nu mă mai trezesc.
E prea mică şi nu ştie ce vrea... O să-ţi aduc zăpadă şi fulgi de nea. Ai văzut? Ninge în burgul ăsta gri. Ninge a primăvară. Ninge cu puf moale.
O să vină şi noaptea. O să fie liniştită, luminoasă, luna plină va domina cerul, stelele vor fii miliarde şi ne vor saluta şi ne vor săruta.
Benzi întrerupte...Noapte bună!
luni, 27 aprilie 2009
Lansare carte in Club A - Claudiu Komartin
In atentia iubitorilor de cultura si mai ales de poezie:
Dupa doua volume de poezie foarte apreciate de catre critica de specialitate si recompensate cu importante premii de literatura (Papusarul si alte insomnii - Editura Vinea, 2003, 2007 - Premiul Naţional de Poezie “Mihai Eminescu” Opera Prima şi Premiul Promethevs al revistei “România literară” pentru debut; Circul Domestic - Editura Cartea Romaneasca, 2005 - Premiul pentru poezie al Academiei Române) , si dupa o recenta incursiune la Madrid in cadrul Cafenelei literare DIALOG EUROPEN unde a primit Premiul de Poezie NIRAM ART 2009 impreuna cu Ioan Es. Pop), Claudiu Komartin (nascut in 1983 la Bucuresti) recidiveaza la Editura Cartier intr-un mod cat se poate de convingator cu o carte despre care deja se spune ca o sa fie revelatia anului 2009 - "Un anotimp in Berceni" (cartea are dedicat si un blog: http://unanotimpinberceni.blogspot.com/). Decomplexat si deloc demonstrativ, Claudiu Komartin reuseste sa confirme din nou, situandu-se incontestabil in panoplia celor mai importanti poeti din generatia tanara. Lansarea va avea loc marti, 28 aprilie 2009 in Club A la Poeticile Cotidianului cu invitati de seama: Nora Iuga si Cosmin Ciotlos. Pofititi deci la poezie adevarata ! Sunteti asteptati cu toata increderea ! (preluare de pe Reteaua Literara)
Iar eu fac apel la voi, stiu ca e din scurt, insa cred ca merita o scurta (sau lunga) vizita. Va astept in Club A! (scuzati lipsa diacriticelor)
Dupa doua volume de poezie foarte apreciate de catre critica de specialitate si recompensate cu importante premii de literatura (Papusarul si alte insomnii - Editura Vinea, 2003, 2007 - Premiul Naţional de Poezie “Mihai Eminescu” Opera Prima şi Premiul Promethevs al revistei “România literară” pentru debut; Circul Domestic - Editura Cartea Romaneasca, 2005 - Premiul pentru poezie al Academiei Române) , si dupa o recenta incursiune la Madrid in cadrul Cafenelei literare DIALOG EUROPEN unde a primit Premiul de Poezie NIRAM ART 2009 impreuna cu Ioan Es. Pop), Claudiu Komartin (nascut in 1983 la Bucuresti) recidiveaza la Editura Cartier intr-un mod cat se poate de convingator cu o carte despre care deja se spune ca o sa fie revelatia anului 2009 - "Un anotimp in Berceni" (cartea are dedicat si un blog: http://unanotimpinberceni.blogspot.com/). Decomplexat si deloc demonstrativ, Claudiu Komartin reuseste sa confirme din nou, situandu-se incontestabil in panoplia celor mai importanti poeti din generatia tanara. Lansarea va avea loc marti, 28 aprilie 2009 in Club A la Poeticile Cotidianului cu invitati de seama: Nora Iuga si Cosmin Ciotlos. Pofititi deci la poezie adevarata ! Sunteti asteptati cu toata increderea ! (preluare de pe Reteaua Literara)
Iar eu fac apel la voi, stiu ca e din scurt, insa cred ca merita o scurta (sau lunga) vizita. Va astept in Club A! (scuzati lipsa diacriticelor)
miercuri, 22 aprilie 2009
Catalog de otrăvuri fine
Pune otrava în pahar şi ajută-mă să stau pe pat,
ţinându-mă de o mână să nu cad de la înălţimea asta,
privindu-mi chipul răvăşit de trăiri trecute,
dureroase, şi aşează perna frumos.
Cuprinde tăcerea în cealaltă mână
şi strânge-o tare până când urlă,
cu părul tău şterge lacrimile ce vor să se arunce
pe podeaua de sticlă. Şi atât!
Pune otrava în pahar, ajută-mă să îl prind cu degetele.
Simt un miros straniu, dar totodată familiar:
miros de iasomie şi de înşelăciune,
de dragoste şi de secrete ce omoară suflete,
aromă de fructe confiate şi de ploaie amară,
copii cu zâmbete duioase, rochii albe-n miez de vară,
parfumul tău din după-amiezele intime
şi parfumul morţii mele...
În clipa în care trebuie, în clipa în care contează,
ajută-mă să îmi beau otrava
pentru a-mi aminti tot ceea ce mă doare,
ca apoi să îţi pot spune: „dragule, mă iartă!”
ţinându-mă de o mână să nu cad de la înălţimea asta,
privindu-mi chipul răvăşit de trăiri trecute,
dureroase, şi aşează perna frumos.
Cuprinde tăcerea în cealaltă mână
şi strânge-o tare până când urlă,
cu părul tău şterge lacrimile ce vor să se arunce
pe podeaua de sticlă. Şi atât!
Pune otrava în pahar, ajută-mă să îl prind cu degetele.
Simt un miros straniu, dar totodată familiar:
miros de iasomie şi de înşelăciune,
de dragoste şi de secrete ce omoară suflete,
aromă de fructe confiate şi de ploaie amară,
copii cu zâmbete duioase, rochii albe-n miez de vară,
parfumul tău din după-amiezele intime
şi parfumul morţii mele...
În clipa în care trebuie, în clipa în care contează,
ajută-mă să îmi beau otrava
pentru a-mi aminti tot ceea ce mă doare,
ca apoi să îţi pot spune: „dragule, mă iartă!”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)