Cred ca s-ar putea sa fac o mare greseala din nou. Ce dracu e in neregula cu mine? Si partea cea mai proasta din toata ecuatia este ca eu pur si simplu mi-am trait ultimele zile in afara lor. Nu le-am simtit, ele au trecut peste o alta persoana. Doamne, nu ma pot recapata! M-am pierdut si nu stiu drumul inapoi, iar cel inainte este atat de intunecat. Incerc sa ma rezum la lucruri practice, sa fiu eleva model, fiica inocenta, prietena de incredere...dar eu joc numai cateva roluri aici. Iarasi singerez, iarasi stau si ma gandesc ce ar fi daca, si ma ascund in tot ce ma inconjoara, ma ascund de mine ca sa nu cumva sa-mi dau seama cat de ranita sunt. Toti imi spun ca sunt tanara si pot sa-mi traiesc prezentul asa cum vreau, ca pot sa trec peste usor, ca pot sa fac tot ceea ce imi este imposibil. Eu inca iubesc ceva, eu caut si nu gasesc. Nu pot sa imi traiesc prezentul atata timp cat trecutul meu este inca prezent in mine. Trecutul meu este marea umbra care se aseaza asupra sufletului meu in descompunere. Si as vrea sa te iubesc pe tine, dar stiu ca nu e bine, ca daca imi permit asa ceva, nu voi suferi doar eu. Iar pe el as vrea sa nu il mai cunosc. As vrea ca el sa nu mai fie calaul fericirii mele. El ma ucide cu indiferenta de care da dovada...si imi spunea candva ca ma iubeste. Blasfemie! Cel mai rau doare ca accepta sa stea in bratele mele chiar si atunci cand se gandea cum sa ma calce in picioare. Inca doare. Inca ma ascund.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu