Ultima postare pe 2008.
O sa-mi fie dor de anul asta, chiar daca am suferit nebuneste dupa un om care nu ma merita si pe care il iubeam cu fiecare celula a organismului si cu fiecare nuanta a sufletului meu. Mi-am pastrat prietenii, am pierdut oameni pe care candva ii admiram, am cunoscut un om exceptional (dragule, mi-e dor de culorile tale), am inceput sa scriu la revista, am avut cateva relatii, mi-e dor de multi oameni pe care ii iubesc si ii ador, mi-e tare dor de cestile de ceai, am citit nu indeajuns de mult, va multumesc si va sunt recunoscatoare ca sunteti inca alaturi de mine, am cazut si nu am putut sa ma ridic fara voi, seara revin la starea mea de letargie plina de amaraciune, dar am o raza de soare care imi sta alaturi sa nu fiu gri, am reinceput sa scriu, am publicat cate ceva pe blogul asta, am uitat, mi-am adus aminte, am visat mult si frumos la o vara care sa ma ocroteasca, mi-am pierdut sufletul pe sunetele travkai, i-am cunoscut, mi-a placut un zambet, am facut cateva nebunii, visez inca la o gara si un tren care sa ma duca departe pe un alt taram, te iubesc!
Da, te iubesc! Pe tine, care citesti blogul asta, pe tine care ramai ca o nuanta in gandurile mele, ca un parfum tomnatic pentru ca stiu ca toate sunt efemere...
Da, te iubesc pentru clipele pe care mi le oferi! Te iubesc pentru fiinta ta pura si josnica totodata! Te iubesc pentru ca asta imi este menirea, sa gravitez in jurul tau si sa te subjug din cand in cand, sa te pun pe jar cu un simplu cuvant sau cu adierea unui zambet! Te iubesc pentru ceea ce imi oferi, te iubesc pentru mana pe care mi-o intinzi, te iubesc pentru privirea cu care ma observi, te iubesc pentru tremurul din voce si te iubesc pentru ca tremuri in bratele mele! Te iubesc!
Am prea multa iubire de oferit si nu stiu cum sa o impart, asa ca va las pe voi sa decideti...am suferit mult, ranile inca imi sunt deschise, am cicatrici si vanatai o multime, dar inca te astept! Te astept ca sa imi arati ca lumea nu este atat de rea, atat de meschina si de odioasa. Te astept sa imi insirui culori pe paleta, sa imi spui ca anumite cuvinte sunt doar pentru anumite clipe, sa imi povestesti despre tacerile tale si sa ma amagesti cu un sarut. Te iubesc! Da, inca te iubesc, dragul meu sau draga mea, in ciuda faptului ca am sufletul imprastiat in mii de zari...
Continuarea in 2009!
Va multumesc, voua, celor care imi sunteti in suflet si voua, celor care veti veni pe urma...
O sa-mi fie dor de anul asta, chiar daca am suferit nebuneste dupa un om care nu ma merita si pe care il iubeam cu fiecare celula a organismului si cu fiecare nuanta a sufletului meu. Mi-am pastrat prietenii, am pierdut oameni pe care candva ii admiram, am cunoscut un om exceptional (dragule, mi-e dor de culorile tale), am inceput sa scriu la revista, am avut cateva relatii, mi-e dor de multi oameni pe care ii iubesc si ii ador, mi-e tare dor de cestile de ceai, am citit nu indeajuns de mult, va multumesc si va sunt recunoscatoare ca sunteti inca alaturi de mine, am cazut si nu am putut sa ma ridic fara voi, seara revin la starea mea de letargie plina de amaraciune, dar am o raza de soare care imi sta alaturi sa nu fiu gri, am reinceput sa scriu, am publicat cate ceva pe blogul asta, am uitat, mi-am adus aminte, am visat mult si frumos la o vara care sa ma ocroteasca, mi-am pierdut sufletul pe sunetele travkai, i-am cunoscut, mi-a placut un zambet, am facut cateva nebunii, visez inca la o gara si un tren care sa ma duca departe pe un alt taram, te iubesc!
Da, te iubesc! Pe tine, care citesti blogul asta, pe tine care ramai ca o nuanta in gandurile mele, ca un parfum tomnatic pentru ca stiu ca toate sunt efemere...
Da, te iubesc pentru clipele pe care mi le oferi! Te iubesc pentru fiinta ta pura si josnica totodata! Te iubesc pentru ca asta imi este menirea, sa gravitez in jurul tau si sa te subjug din cand in cand, sa te pun pe jar cu un simplu cuvant sau cu adierea unui zambet! Te iubesc pentru ceea ce imi oferi, te iubesc pentru mana pe care mi-o intinzi, te iubesc pentru privirea cu care ma observi, te iubesc pentru tremurul din voce si te iubesc pentru ca tremuri in bratele mele! Te iubesc!
Am prea multa iubire de oferit si nu stiu cum sa o impart, asa ca va las pe voi sa decideti...am suferit mult, ranile inca imi sunt deschise, am cicatrici si vanatai o multime, dar inca te astept! Te astept ca sa imi arati ca lumea nu este atat de rea, atat de meschina si de odioasa. Te astept sa imi insirui culori pe paleta, sa imi spui ca anumite cuvinte sunt doar pentru anumite clipe, sa imi povestesti despre tacerile tale si sa ma amagesti cu un sarut. Te iubesc! Da, inca te iubesc, dragul meu sau draga mea, in ciuda faptului ca am sufletul imprastiat in mii de zari...
Continuarea in 2009!
Va multumesc, voua, celor care imi sunteti in suflet si voua, celor care veti veni pe urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu