Data: 14 noiembrie 2008.
Locul: Palatul Copiilor, Bucureşti.
Eveniment: Lansarea albumului “Stem” al formaţiei orădene Celelalte Cuvinte!!!
Un concert de lansare plănuit şi dorit de câţiva ani, mai exact de patru ani de la ultimul album scos pe piaţă, „NOS”, de către ascultătorii înfocaţi de Cuvinte. Chiar dacă la concertul aniversar de 25 de ani de existenţă a trupei din 2006 ne-au fost prezentate două noi piese de pe acest album, şi chiar dacă la fiecare nou concert se reluau respectivele piese, albumul în sine se lăsa aşteptat.
Cu o jumătate de oră înaintea orei întipărite pe bilet încă mai erau oameni care aşteptau afară, oarecum reticenţi în încercarea lor de a intra. Curând mi-am dat seama că holul de intrare şi majoritatea culoarelor Palatului Copiilor erau populate de buticuţe cu haine. Probabil că din această cauză mulţi pletoşi tineri şi pletoşi grizonaţi aveau probleme în a găsi sala de spectacol în învălmăşeala creată. Până la urmă am găsit standul cu diverse tricouri şi afişe marca Celelalte Cuvinte şi, pentru a susţine tradiţia şi formaţia, am cumpărat noul CD şi o insignă.
Sala nu era tocmai plină, dar oamenii intrau „pe bandă” după ce treceau de controlul biletelor. Cortina trasă. Publicul cufundat într-o aşteptare cuminte. Câteva minute trecute după ora stabilită pentru începerea concertului, luminile se sting, glasurile amuţesc şi ni se cânta piesa ce dă numele albumului, un instrumental ceva mai cuminte faţă de riffurile de pe „Armaghedon”. Pe scena se află patru rame de tablou înalte, acoperite cu o pânză după care sunt ascunşi Călin Pop (chitară şi voce), Marcel Breazu (bass, voce), Tiberiu Pop (clapă, voce) şi Leontin Iovan (tobe) şi un ecran deasupra scenei care afişa din când în când titlul melodiei şi videoclipul „Zmeie” în timp ce melodia era cântată. La fiecare două sau trei piese, câţiva tineri îmbrăcaţi în costum şi înarmaţi cu câte o servietă şi cu un cutter tăiau fâşii din pânzele după care stăteau ascunşi cei ce ne (în)cântau. Cu privire la interacţiunea cu publicul, doar Călin mai făcea câte o reverenţă scurtă şi mulţumea publicului în şoaptă pentru aplauzele cu care îi asaltam şi a ieşit din tabloul din faţa sa la un moment dat, fapt care a stârnit alte aplauze din partea publicului.
Noile piese erau intercalate cu piese de pe „Armaghedon” şi „Vinil”, dar nici urmă de „Ispita” sau de „Se lasă rău”. Un concert în care s-au prezentat noile piese neţinându-se seama de dorinţa publicului de a asculta live şi ceva mai hard. Totodată, locul nu era bine ales pentru o eventuală demonstraţie de plete zburătoare. Faţă de multe alte concerte la care am participat, Celelalte Cuvinte au avut o sonorizare impecabilă graţie lui Ovidiu Roşu, sunetistul formaţiei.
După „Un sfârşit e un început” au avut un moment dedicat lui Florian Pittiş cu o proiecţie de fotografii pe fundalul piesei „Ultima” de pe noul album. Câteva momente de linişte în memoria lui Moţu. Aplauze. Cererea unui bis din partea publicului. Apoi trupa revine pe scenă şi cântă unui public deja obişnuit cu „Iarbă prin păr”. Sala în picioare. Aplauze. Şi cortina este trasă.
Lazăr Sabina
redactor Teen Press
Locul: Palatul Copiilor, Bucureşti.
Eveniment: Lansarea albumului “Stem” al formaţiei orădene Celelalte Cuvinte!!!
Un concert de lansare plănuit şi dorit de câţiva ani, mai exact de patru ani de la ultimul album scos pe piaţă, „NOS”, de către ascultătorii înfocaţi de Cuvinte. Chiar dacă la concertul aniversar de 25 de ani de existenţă a trupei din 2006 ne-au fost prezentate două noi piese de pe acest album, şi chiar dacă la fiecare nou concert se reluau respectivele piese, albumul în sine se lăsa aşteptat.
Cu o jumătate de oră înaintea orei întipărite pe bilet încă mai erau oameni care aşteptau afară, oarecum reticenţi în încercarea lor de a intra. Curând mi-am dat seama că holul de intrare şi majoritatea culoarelor Palatului Copiilor erau populate de buticuţe cu haine. Probabil că din această cauză mulţi pletoşi tineri şi pletoşi grizonaţi aveau probleme în a găsi sala de spectacol în învălmăşeala creată. Până la urmă am găsit standul cu diverse tricouri şi afişe marca Celelalte Cuvinte şi, pentru a susţine tradiţia şi formaţia, am cumpărat noul CD şi o insignă.
Sala nu era tocmai plină, dar oamenii intrau „pe bandă” după ce treceau de controlul biletelor. Cortina trasă. Publicul cufundat într-o aşteptare cuminte. Câteva minute trecute după ora stabilită pentru începerea concertului, luminile se sting, glasurile amuţesc şi ni se cânta piesa ce dă numele albumului, un instrumental ceva mai cuminte faţă de riffurile de pe „Armaghedon”. Pe scena se află patru rame de tablou înalte, acoperite cu o pânză după care sunt ascunşi Călin Pop (chitară şi voce), Marcel Breazu (bass, voce), Tiberiu Pop (clapă, voce) şi Leontin Iovan (tobe) şi un ecran deasupra scenei care afişa din când în când titlul melodiei şi videoclipul „Zmeie” în timp ce melodia era cântată. La fiecare două sau trei piese, câţiva tineri îmbrăcaţi în costum şi înarmaţi cu câte o servietă şi cu un cutter tăiau fâşii din pânzele după care stăteau ascunşi cei ce ne (în)cântau. Cu privire la interacţiunea cu publicul, doar Călin mai făcea câte o reverenţă scurtă şi mulţumea publicului în şoaptă pentru aplauzele cu care îi asaltam şi a ieşit din tabloul din faţa sa la un moment dat, fapt care a stârnit alte aplauze din partea publicului.
Noile piese erau intercalate cu piese de pe „Armaghedon” şi „Vinil”, dar nici urmă de „Ispita” sau de „Se lasă rău”. Un concert în care s-au prezentat noile piese neţinându-se seama de dorinţa publicului de a asculta live şi ceva mai hard. Totodată, locul nu era bine ales pentru o eventuală demonstraţie de plete zburătoare. Faţă de multe alte concerte la care am participat, Celelalte Cuvinte au avut o sonorizare impecabilă graţie lui Ovidiu Roşu, sunetistul formaţiei.
După „Un sfârşit e un început” au avut un moment dedicat lui Florian Pittiş cu o proiecţie de fotografii pe fundalul piesei „Ultima” de pe noul album. Câteva momente de linişte în memoria lui Moţu. Aplauze. Cererea unui bis din partea publicului. Apoi trupa revine pe scenă şi cântă unui public deja obişnuit cu „Iarbă prin păr”. Sala în picioare. Aplauze. Şi cortina este trasă.
Lazăr Sabina
redactor Teen Press
© Redactia Centrala Teen Press
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu