trei puncte de suspensie

Vreau sa rup ceva din mine. Simt ca trebuie sa rup ceva. Si visez si imi doresc sa nu mai exist pentru nimeni o perioada. Sa ma izolez, sa ma duc doar la scoala, sa stau in banca pana si in pauze, apoi sa ma duc acasa si sa plang si sa dorm. Nu stiu daca o sa reusesc sau cat o sa ma tina, dar asa nu mai pot. Si nu mai simt ce simteam inainte. Oricum nu mai e ce era inainte, asa ca nu mai conteaza asa mult.

Sighisoara 2007

Doors

O uşă închisă pe care scrie "sunaţi!"
Atât îşi imagina ea că trebuie să fie viaţa. Doar o uşă închisă cu un îndemn. Take it or leave it! Ea a ales să sune. Nu se auzea nimic de partea cealaltă a uşii, nici măcar o adiere de speranţă. Nu avea cheia, ar fi fost simplu să ai o cheie pentru toate uşile pe care le-ai putea întâlni în viaţă. Sau după viaţă. Sau înaintea ei aşa cum era uşa asta. Blestemată uşă! Şi soneria stricată.
"Cioc-cioc!" Nimic. Nimic. Nimic.
"Cioc-cioc!!" Tot nimic.
"Cioc-cioc!!!" Acelaşi mare nimic.
Cel care trebuie să fie de partea cealaltă a uşii trebuie să fi adormit de nu aude toate bubuiturile de dincolo.
Se uită în jur. Nu e înăuntru, e afară. Totul e alb în jurul ei. Peretele cu uşa e albastru. Uşa e doar o uşă simplă de lemn cu o broască veche de secole. Poţi să numeri câţi ani avea lemnul. Hm, mai mult decât tine. Broasca are ceva special: o floare mov de catifea înfăşurată în jurul fierului forjat.
"Dacă apăs? Ce se poate întâmpla?" Şi apasă. O pocnitura. Uşa se deschide. După ea acelaşi gol alb. Intră. Uşa se închide în spatele ei cu o altă pocnitură. Acum nu mai are scăpare, e Vie!

Things I (don't) need

Nu ma mai duc in excursia de care povesteam ieri.

Am fost la Opera la "Macbeth" azi si dupa ce am stat doar o jumatate de ora acasa si restul pe drum intre scoala, luat bilete, Jack (nu ma mai duc pe acolo, asta e) si, in final, Opera is destul de obosita si cred ca in cinci minute ma gasesc in lumea lui Mos Ene.

Multe povesti despre profesorii din liceu cu G. Habar nu am care e actuala situatie dintre noi doi, sper sa ma uite pana maine.

Sunt obosita sa ma mai gandesc la ceva. Stiu doar ca e un punct de unde o sa incep sa spun un "nu" raspicat, dar pana atunci e un drum batatorit de zile ce se aseamana intre ele pe traseul scoala-casa. Micile mele bucurii au ramas in discutiile in cadru virtual cu F, Dan si alti cativa si cu scurtele si rarele intalniri cu Alexandra si Elena. In orice caz, mi-am dat seama ca imi surade traseul asta intre doua locatii si ca nu prea mai am nevoie de altceva. Stiu, sunt tare comoda, dar decat sa calc stramb (asa cum am facut-o azi) printr-o iesire intr-un alt loc, prefer sa stau in banca mea si sa zic "da, poate ne vedem maine" cu accent pe "poate".

In orice caz, de maine am de lucru si atat voi face. Iar acel "nu" s-ar putea sa vina mai repede decat s-ar astepta oricine.

De fiecare data cand se intampla o situatie de genul asta ma simt...groaznic. Am nevoie sa discut cu tine ca sa pot sa recapat culorile pe care am uitat sa le folosesc.

Alexandra mi-a soptit ca era si Florin in Jack. Eu nu l-am vazut. Poate e mai bine. Oricum nu am ce sa ii spun. Si daca el m-a vazut, inseamna ca si el si-a dat seama ca situatia trebuie sa ramana asa si ca lucrurile pe care mi le-ar putea spune sunt de prisos.

Macar de toate astea ar avea un sens...

Vreau sa simt Praga...

E foarte posibil ca in scurta vacanta de o saptamana de la inceputul lui februarie sa fac o mica excursie si sa colind trei burguri: Viena, Praga si Budapesta. Mai multe detalii intr-un episod urmator cand o sa fiu treaza si o sa reinvat sa scriu corect cu ochii larg inchisi.

Concert Celelalte Cuvinte, LMC, 9 mai 2008

Foto: Alexandru Mihăilescu

subsemnata pe Reteaua literara

Sinaia Forever - In numele muntelui 3

Cvartetul Anima


Strazile din Sinaia

Sinaia Forever - In numele muntelui 2

Matei - bass (N.E.G.A.T.I.V.)
Moşoi - chitară, voce
Cătă - tobe
Iustin - chitară (chitara fiind a jos-pomenitului Andrei, un Jackson JS30)
Şi Andrei - fără funcţie în cadrul formaţiei (just a friend, a good one)

Sinaia Forever - In numele muntelui

Am ajuns la Sinaia datorita unei traditii de 3 anisori (prima oara ne-am nimerit in timpul festivalului in mod accidental), dar asta a fost prima oara cand chiar am simtit ca a meritat. Erau Matei si Andrei acolo, m-am reintalnit cu Coro dupa o absenta de un an si ceva, am stat de vorba, am si dansat nitel pe Queen, cu Iustin, Cata, Teo, Ioana, Geo, Stefan, un tip tare fain din Brasov care picteaza cercei si vaze, doua viori, o viola si un violoncel care mi-au cantat cu dedicatie "Libertango", dar, totusi, vioara a fost in centrul compozitiei de data asta, nu violoncelul. Oricum, au fost doua zile faine, cu vesti de la malul marii, cu vechi cunostinte printre care si C., din pacate l-am si trezit la un moment dat, cu cafea si cateva guri de vin rosu, cu Cargo si Margineanu si N.E.G.A.T.I.V. ce s-a prezentat ca fiind trupa folk (not true!). O sa postez si poze curand, poate maine daca termin repejor tema la romana.

Oameni destul de faini, dragule, macar recitalul de muzica clasica din centrul ulitei pe un frig de-ti ingheta sangele in vene cred ca ti-ar fi placut.

Mi-a facut bine iesirea asta. Si ii multumesc lui Andrei ca m-a facut sa imi mai schimb nitel parerea despre tauri (si asta e indeajuns pentru mica mea contributie din zilele astea).

Mi-e dor de Alexandra si de Elena. Nu le-am mai vazut de ceva timp. Poate maine. Sper.

Si te astept si pe tine sa te intorci, iar eu sper din tot sufletul sa te gasesc ok si vernil. Meriti sa fii fericit, sa nu uiti asta!