Din neantul uitării toate ajung
pe un ţărm aleatoriu
de nimicnicie.
Dar de ce să îţi vorbesc
de o moarte ce nu îţi aparţine ?
Vreau să-ţi dau fluturi şi cireşe…
Da! Cireşe multe
într-un paner de răchită.
Şi tu-mi vei oferi mandarine,
ne vom aşeza cu gândul
în caleaşca de scorţişoară
şi vom călători pe mare
spre neantul uitării în care toate ajung.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu