Pierd tot ceea ce iubesc. Inca mai imi amintesc nuante, parfumuri, o adiere de vant dintr-o anume zi, singura ploaie pe care mi-o amintesc, prunele din Jack, Janis Joplin in Green Tea, tot sufletul meu din Blu'zz, doua veri, doua taceri, o imbratisare...
Imi pierd simtul realitatii. Ascult Travka si parca retraiesc seara de 1 februarie 2008, ascult Eleni Karaindrou si imi amintesc de starile pe care le trezea in mine in timp ce citeam "Daniel Martin", ploua si nu spala nici un pacat, e frig si e numai moarte in jur.
Am atatea amintiri in mine...le port mereu cu grija, le port pentru ca imi sunt dragi, le port pentru ca nimeni altcineva nu le mai stie.
Vreau sa simt Praga cu tine, o luna...
Vreau sa ies din casa azi, nu mai suport peretii...
Vreau...multe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu