marți, 20 ianuarie 2009

Scrisorile umbrelor (1)

Atunci când el te întreabă despre viaţă, despre tine, despre iluzii şi vise, tu taci. Tu trebuie să taci pentru că altfel pierzi. A fost doar un vis, nu e nimic, se mai întâmplă să crezi că fantasma visului tău îşi are rădăcinile in realitate, mai ales când ştii că o asemenea situaţie e posibilă.

Atunci când ea te întreabă de momentele în care ai căzut, de prima clipă în care ai bănuit ce e fericirea, de parfumul tomnatic pe care ţi-l aminteşti din verile tale cu ea, tu taci. Nu poţi să spui nimic pentru că totul o să devină ruină dacă amintirile tale cu părul ei, cu oceanul, cu zorii parcurg cei caţiva centimetri ce se află între chipul tău şi chipul ei.

Atunci când îi atingi buzele...simţi?

Niciun comentariu: