Afară plouă laic şi-aş vrea să fii aici,
Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie,
Să lîncezim pe paturi ca două mari pisici
După ce-au lins smîntîna (slup-slup!) din farfurie.
Ţi-aş spune-ncet: Dă-mi mîna...şi poate că mi-ai da-o
Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane
În care-n moi fotolii leşina dulci cucoane
Vărsînd pe sîni ceşcuţe de lapte cu cacao.
Ţi-aş da deoparte părul cu gura de pe gât,
Cu gura ţi-aş desface nasturii mici de bluză
Şi ţi-aş şopti-n urechea ta fleaţă şi confuză:
„Afară plouă laic şi-s trist şi mi-i urât...”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu