printre picături

Se închide Yahoo 360. A fost primul meu blog. A fost deschis, într-un fel, pentru A. Apoi a continuat ca un şir de confesiuni pentru anumite clipe, pentru momentul în care F. a intrat în viaţa mea. Primele iubiri nu se uită niciodată. Aseară am copiat toate textele de pe Yahoo, pur şi simplu nu vreau să le pierd. Sunt scrierile unei puştoaice care simţea. Poate le voi posta şi aici. Om vedea.
Azi a plouat toată ziua. Nu am ieşit de două zile din casă. Nu mai suport pereţii.
Nu mai suport să stau închisă, singură, în mintea mea. Urlă tot felul de voci, imagini diverse, vechi şi ponosite, dragi şi amăgitoare, dureri fără noimă într-un secol ce bate spre apus. Am nevoie de oameni noi care să nu poarte cu ei amintiri.
Nu cred că mai plec în Austria. Va fi o vară dementă în care mă va zdrobi asfaltul. Poate doar o scurtă ieşire spre aceleaşi destinaţii ca întotdeauna. Începe să devină monoton.
Se termină anul şcolar. E destul de bine, în afara faptului că nu o să mai fie la fel. Prietenii mei cu bacul...
Încă trei săptămâni. Nu simt că s-ar schimba ceva. Poate că nici nu se schimbă.
Cât despre cicatrici, nici măcar fondul de ten nu ajută. Dar mai încercăm să le băgăm sub covor, să nu fie cumva inestetic.
Aş fi vrut să ies azi pe ploaie. „Plouă, plouă, plouă...”