frânt

uneori mi-e atât de frică
de joaca asta în care ne-am închis
o joacă ce nu se va sfârşi decât atunci când
unul dintre noi se va învoi să o ia de la capăt-
ul liniei de tramvai până la staţia următoare
e doar o stradă cu sens unic şi nu are rost
să încerci să alegi altceva
poţi doar să urli a revoltă şi furie mocnită
oricum eşti singur în mijlocul unei mulţimi
cu prea mulţi surdo-muţi care te îndeamnă
cu o privire secată de trăiri
să îţi întorci ceasul
să auzi cum timpul lor se scurge
secundă
cu
secundă