între-ruperi

fiecare plecare mă rupe
mă recompui printr-un cuvânt -
cuvântul nostru -
care poate să nască o lume
prin fiecare atingere mă stăpâneşti
mă arunci în realitatea ta
îmi smulgi bucăţi de carne
unghiile date cu lac
părul electrizat
ochii ce se închid pentru un veac
limba care se încolăceşte
în jurul limbii tale perfecte

„respirăm aerul celuilalt” îmi spuneai
în timp ce ea stătea întoarsă
privind zidul pe care l-ai pictat
cu aceleaşi culori cu care
mă colorezi pe mine
din două în două seri

ne jucăm fără să ştim că finalul
nu ne va aduce nimic mai mult
decât o tăcere într-o cameră de spital