Mi-e dor de unii oameni din jurul meu. Prieteni pe care i-am avut şi pe care acum nu îi mai văd aproape deloc, de unii nu mai ştiu nimic (cum ar fi cazul lui Radu sau Lucian), faţă de alţii m-am îndepărtat cu bunăştiinţă şi nu îmi pare rău de alegerea făcută. Mi-e dor de zilele unei veri în Jack. Sau de perioada când mai ajutam prin Blu’zz. De serile de teatru, de concertele pe ultima sută de metri, de Travka, de cântările lui Sergiu la Romană, de o parte a vieţii mele dinainte, de lucrurile uşoare, de perioadele în care încă nu îmi testasem slăbiciunile, de uşurinţa cu care mă îndrăgosteam cândva, mi-e dor de lucrurile şi, mai ales, de persoanele care nu mai sunt, mi-e dor să joc whist, mi-e dor de vremea în care alegerile care trebuiau făcute erau mai simple. Le port pe toate cu mine. Le simt pulsând şi încerc să fac cumva să le transform în altceva. Totodată, acum e o perioadă în care mi-e bine. Rănile dau semne că s-ar putea închide în curând, fac paşi hotărâţi spre viitorul meu, sunt mai veselă, mai vie, iar nopţile deja poartă în ele, nu dimensiunea regretelor şi a suferinţelor ca până acum, ci binecuvântarea somnului şi a alinării.
Dezavantajul ar fi faptul că, nefiind tristă şi întoarsă pe dos, textele poetice pe care le scriu sunt catastrofale. Nu au nimic profund, sunt doar o înşiruire de cuvinte care parcă sună bine combinate. Şi aveam de gând să mă înscriu la Concursul Naţional de Literatură - „Moştenirea Văcăreştilor”. Poate că până la finele lui octombrie voi reuşi să adun zece titluri care să nu atragă asupra lor priviri ironice.
Da, sunt fericită! Zâmbesc aparent fără nici un motiv gândindu-mă la viitor. Mi-e bine şi asta datorită unor oameni extraordinari care mi-au rămas aproape chiar şi atunci când ar fi avut motive să plece, care m-au sprijinit, care m-au lăsat să sper şi care ţin, mai mult sau mai puţin, la mine.
Şi acum anunţuri: mâine postez interviul cu Mihai Sorohan. În curând, sper, şi un interviu Alina Manole.
M-am băgat colaborator la ForeverFolk şi peste ceva timp veţi găsi şi acolo texte scrise de subsemnata.
Şi, nu în ultimul rând, revista TEEN PRESS are o casă nouă: http://www.teenpress.ro/
Vă aşteptăm!
Dezavantajul ar fi faptul că, nefiind tristă şi întoarsă pe dos, textele poetice pe care le scriu sunt catastrofale. Nu au nimic profund, sunt doar o înşiruire de cuvinte care parcă sună bine combinate. Şi aveam de gând să mă înscriu la Concursul Naţional de Literatură - „Moştenirea Văcăreştilor”. Poate că până la finele lui octombrie voi reuşi să adun zece titluri care să nu atragă asupra lor priviri ironice.
Da, sunt fericită! Zâmbesc aparent fără nici un motiv gândindu-mă la viitor. Mi-e bine şi asta datorită unor oameni extraordinari care mi-au rămas aproape chiar şi atunci când ar fi avut motive să plece, care m-au sprijinit, care m-au lăsat să sper şi care ţin, mai mult sau mai puţin, la mine.
Şi acum anunţuri: mâine postez interviul cu Mihai Sorohan. În curând, sper, şi un interviu Alina Manole.
M-am băgat colaborator la ForeverFolk şi peste ceva timp veţi găsi şi acolo texte scrise de subsemnata.
Şi, nu în ultimul rând, revista TEEN PRESS are o casă nouă: http://www.teenpress.ro/
Vă aşteptăm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu