Ştii, dragule, mi-ar plăcea la nebunie să trăiesc într-o casă veche, cu tavan înalt, fier forjat, o bibliotecă mare din lemn, uşi care să scârţâie teribil atunci când vrei să te strecori uşor în afara tăcerilor şi cu mirosul de sfârşit de secol nouăsprezece. Şi să am mereu lângă mine o pisica de Bombay care să toarcă în zilele ploioase.
Mi-ar plăcea să am o bucătărie micuţă în care să beau cafeaua, iar ceaiurile să le savurez pe scaunul de răchită din mansardă. Şi o masă mare de lemn masiv în sufragerie.
Şi o mulţime de amintiri.
Şi pe tine...
Aş avea multe vaze cu irişi şi lalele. Mi-aş picta unghiile mov.
Când vor veni zilele de zăpadă, te voi servi cu fursecuri. Când vor veni zilele de zăpadă, te voi învăţa să te bucuri de fiecare fulg, de fiecare atingere, îţi voi şopti poveşti pe deasupra cănii de ceai negru şi te voi înlănţui cu pielea mea să-ţi fie cald.
Iar atunci când va fi mai cald, când totul se va înverzi, atunci te voi căuta. Voi pleca din casa mea de sfârşit de vis şi voi veni oriunde pentru tine. Să fie cald şi verde şi în suflet.
Poate că atunci aş fi fericită în lumea mea...
Mi-ar plăcea să am o bucătărie micuţă în care să beau cafeaua, iar ceaiurile să le savurez pe scaunul de răchită din mansardă. Şi o masă mare de lemn masiv în sufragerie.
Şi o mulţime de amintiri.
Şi pe tine...
Aş avea multe vaze cu irişi şi lalele. Mi-aş picta unghiile mov.
Când vor veni zilele de zăpadă, te voi servi cu fursecuri. Când vor veni zilele de zăpadă, te voi învăţa să te bucuri de fiecare fulg, de fiecare atingere, îţi voi şopti poveşti pe deasupra cănii de ceai negru şi te voi înlănţui cu pielea mea să-ţi fie cald.
Iar atunci când va fi mai cald, când totul se va înverzi, atunci te voi căuta. Voi pleca din casa mea de sfârşit de vis şi voi veni oriunde pentru tine. Să fie cald şi verde şi în suflet.
Poate că atunci aş fi fericită în lumea mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu