Zile în care mă simt singură, chiar şi atunci când mă aflu în compania unor oameni pe care îi iubesc. Oare de ce? Prevăd un colaps curând.
Nu mai sunt sigură de nimic. O situaţie nu este aceeaşi două zile la rând şi, încet, îmi pierd încrederea în tot ceea ce este în jurul meu. Îmi doresc altceva. Îmi doresc să fie toate ca la început, pentru că, sinceră să fiu, lucrurile au evoluat ca dracu’.
Am trecut prin multe întâmplări fără să îmi dau seama de adevărata însemnătate a lucrurilor, sau am fost prea indulgentă, oricum ar fi, au lăsat urme în mine, iar eu nu le mai pot ignora acum.
Voi aştepta să se termine toate, iar apoi voi pleca... am nevoie să văd cum oraşul ăsta gri rămâne în urma mea. Am obosit de toate astea, am obosit să mai dau explicaţii, am obosit să îmi cer scuze, am obosit să mă mai zbat, să mai lupt, să stau fizic în faţa unui om fără ca eu să fiu prezentă.
Fapt ciudat... mi-am adus aminte de o zi de vară, în Blu’zz, când Lucian mi-a spus că voi îmbătrâni, iar corpul meu se va degrada. Sunt curioasă cum mă veţi vedea atunci.
Fapt divers: citesc „Prin perdea“, volumul Aurorei Liiceanu. Florin a spus că e o carte uşoară, romanţioasă, asta după ce a frunzărit-o niţel. Poate că e, dar mi-a ţinut companie zilele astea. Mă mai aşteaptă un Salinger şi un Haruki Murakami. Poate voi avea în vacanţă ceva mai mult timp de citit. Poate şi de scris, cine ştie?
Nu mai sunt sigură de nimic. O situaţie nu este aceeaşi două zile la rând şi, încet, îmi pierd încrederea în tot ceea ce este în jurul meu. Îmi doresc altceva. Îmi doresc să fie toate ca la început, pentru că, sinceră să fiu, lucrurile au evoluat ca dracu’.
Am trecut prin multe întâmplări fără să îmi dau seama de adevărata însemnătate a lucrurilor, sau am fost prea indulgentă, oricum ar fi, au lăsat urme în mine, iar eu nu le mai pot ignora acum.
Voi aştepta să se termine toate, iar apoi voi pleca... am nevoie să văd cum oraşul ăsta gri rămâne în urma mea. Am obosit de toate astea, am obosit să mai dau explicaţii, am obosit să îmi cer scuze, am obosit să mă mai zbat, să mai lupt, să stau fizic în faţa unui om fără ca eu să fiu prezentă.
Fapt ciudat... mi-am adus aminte de o zi de vară, în Blu’zz, când Lucian mi-a spus că voi îmbătrâni, iar corpul meu se va degrada. Sunt curioasă cum mă veţi vedea atunci.
Fapt divers: citesc „Prin perdea“, volumul Aurorei Liiceanu. Florin a spus că e o carte uşoară, romanţioasă, asta după ce a frunzărit-o niţel. Poate că e, dar mi-a ţinut companie zilele astea. Mă mai aşteaptă un Salinger şi un Haruki Murakami. Poate voi avea în vacanţă ceva mai mult timp de citit. Poate şi de scris, cine ştie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu