Azi s-a împlinit un an. Din fericire, orice fel de durere este înăbuşită de, sper, o rază de bucurie viitoare. Sau încă nu s-a împlinit ora? Actorii stau liniştiţi în aceleaşi poziţii pe care le-au adoptat odinioară, frigul parcă e un pic mai intens, doar aşteptarea devorează clipele. Totuşi, ceva s-a schimbat. Măştile sunt colorate altfel, tremurul vocii are o altă nuanţă de albastru, iar cei doi actori nu par să dorească să schimbe ceva din echilibrul lor paşnic şi tăcut. Pentru ce ar începe acum vreunul dintre ei să îi reproşeze celuilalt greşeli trecute? Acum e prea târziu şi toate fiinţele ştiu asta.
Stăteam acum câteva minute gândindu-mă la vitregia faptului că m-am născut femeie în vremurile astea. Din anumite puncte de vedere, am motive să fiu recunoscătoare pentru faptul că sunt femeie. Am o grijă aproape maternă pentru toţi şi toate, o serie de tabieturi care ar putea concura cu cele ale unei doamne trecute de primele trei tinereţi, m-am putut face plăcută unor oameni pe care îi admir şi pe care am ajuns să îi iubesc. Cert este că anumite calităţi se evidenţiază mai bine în sexul frumos. Pe de altă parte, încă trăim într-o lume dominată de bărbaţi, în care accesul femeilor într-un domeniu considerat până mai ieri „sector interzis” este privit acum doar ca pe o simplă favoare, nicidecum ca pe un drept. Dacă mi-aş fi dorit să fiu bărbat? Da. Şi nu. Da, pentru că mi-ar fi fost mult mai uşor să pot fi luată în serios. Nu, deoarece pentru orice lucru bun şi frumos pe care îl poţi obţine pe lumea asta trebuie să te străduieşti. Atunci când câştigi un lucru depunând un anumit efort îl apreciezi mai mult.
„Oferte ale destinului”. Nu îmi aparţine expresia. Un prieten probabil că ar fi spus că se referă la hazard. Până la urmă, ajungi să te întrebi câte astfel de oferte ai ratat în încercarea ta de a-ţi îndeplini un capriciu sau pentru că pur şi simplu nu ţi-ai dat seama de adevărata însemnătate a acelui eveniment. Eu ştiu, cu siguranţă, că destinul mi-a făcut deja două oferte. Din păcate, la scurt timp după ce le-am îmbrăţişat în viaţa mea, le-am pierdut. E perfect adevărat faptul că am învăţat ceva din asta, e adevărat faptul că aceste două evenimente care au avut loc de-a lungul vieţii mele m-au schimbat într-o anumită măsură, doar că întotdeauna mi-a fost frică de pierdere şi de ratare. Din această cauză, probabil, am devenit o persoană pierdută şi pe punctul de a deveni ratată.
Cu toate că nu este un text prea optimist, vă rog să înţelegeţi că a fost scris cu detaşare. Sunt sigură că Vali va sări ca ars pentru ultima frază a ultimului paragraf, Sergiu mi-ar spune că eu gândesc prea mult (şi strică), iar Andrei îşi va face o cruce întrebându-mă dacă am înnebunit. Nu am de gând să dau naştere la polemici, doar că mi-a făcut plăcere să mai scriu câte ceva, oricât de mediocru, laş, depărtat de adevăr sau chiar real ar fi.
Stăteam acum câteva minute gândindu-mă la vitregia faptului că m-am născut femeie în vremurile astea. Din anumite puncte de vedere, am motive să fiu recunoscătoare pentru faptul că sunt femeie. Am o grijă aproape maternă pentru toţi şi toate, o serie de tabieturi care ar putea concura cu cele ale unei doamne trecute de primele trei tinereţi, m-am putut face plăcută unor oameni pe care îi admir şi pe care am ajuns să îi iubesc. Cert este că anumite calităţi se evidenţiază mai bine în sexul frumos. Pe de altă parte, încă trăim într-o lume dominată de bărbaţi, în care accesul femeilor într-un domeniu considerat până mai ieri „sector interzis” este privit acum doar ca pe o simplă favoare, nicidecum ca pe un drept. Dacă mi-aş fi dorit să fiu bărbat? Da. Şi nu. Da, pentru că mi-ar fi fost mult mai uşor să pot fi luată în serios. Nu, deoarece pentru orice lucru bun şi frumos pe care îl poţi obţine pe lumea asta trebuie să te străduieşti. Atunci când câştigi un lucru depunând un anumit efort îl apreciezi mai mult.
„Oferte ale destinului”. Nu îmi aparţine expresia. Un prieten probabil că ar fi spus că se referă la hazard. Până la urmă, ajungi să te întrebi câte astfel de oferte ai ratat în încercarea ta de a-ţi îndeplini un capriciu sau pentru că pur şi simplu nu ţi-ai dat seama de adevărata însemnătate a acelui eveniment. Eu ştiu, cu siguranţă, că destinul mi-a făcut deja două oferte. Din păcate, la scurt timp după ce le-am îmbrăţişat în viaţa mea, le-am pierdut. E perfect adevărat faptul că am învăţat ceva din asta, e adevărat faptul că aceste două evenimente care au avut loc de-a lungul vieţii mele m-au schimbat într-o anumită măsură, doar că întotdeauna mi-a fost frică de pierdere şi de ratare. Din această cauză, probabil, am devenit o persoană pierdută şi pe punctul de a deveni ratată.
Cu toate că nu este un text prea optimist, vă rog să înţelegeţi că a fost scris cu detaşare. Sunt sigură că Vali va sări ca ars pentru ultima frază a ultimului paragraf, Sergiu mi-ar spune că eu gândesc prea mult (şi strică), iar Andrei îşi va face o cruce întrebându-mă dacă am înnebunit. Nu am de gând să dau naştere la polemici, doar că mi-a făcut plăcere să mai scriu câte ceva, oricât de mediocru, laş, depărtat de adevăr sau chiar real ar fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu