vineri, 13 februarie 2009

Păpădii

Mi-ar fi plăcut să fiu o păpădie ca la prima adiere de vânt să fiu aruncată în necunoscut, să încerc să mă prind din urmă, să mă reîntregesc, dar să nu pot să mă ajung. Ca om derivat din maimuţe, mamifer de prim rang, aşa ceva se consumă numai pe plan metaforic şi filosofic. Partea practică e aproape inexistentă.
Mi-ar fi plăcut să fiu o păpădie doar pentru a te face să zâmbeşti atunci când sufli în trupul meu efemer.
Mi-ar fi plăcut să fiu o păpădie ca să dau un sens amintirii tale cu mine…

Un comentariu:

malina spunea...

frumos ai scris, sabina. ma gandeam eu ca trebuie sa ai un blog, uite ca l-am gasit. bafta