Scrisoare pesimistă (6)

Hai, iubite, să testăm abisul!...
Te voi lua de-o mână
şi vom sări-mpreună.
Ce contează dacă mâine
gerul va acoperi mormintele noastre?
Ce contează dacă ibricul
Nu va mai face-n veci cafea?

Hai, iubite, să testăm abisul!
Să ne-ntrecem până la pământ,
să vedem care cade mai curând.
Sărută-mă o ultimă dată şi, apoi,
cu paşi înceţi, condu-mă la prăpastie.
Îmi vei spune că e uşor să zbori,
căci, nu-i căderea şi ea tot un zbor?

Hai, iubite, să testăm abisul!...
Amintirile, durerile şi lacrimile
să le aruncăm înainte
şi, după ce le vom auzi lovind stâncile,
ne vom privi cu imens curaj
de parcă e mai greu să spui „adio!”
decât să mori...