astăzi am respirat mai greu. în loc să îmi imaginez zborul, îmi prezic căderi, dar în clipa în care cred că aş putea să pierd tot ce am construit în ultimele zile, tu apari şi salvezi visul. măcar el să fie salvat. nu, ţi-am promis, mă voi face bine, voi recupera tot ce era frumos şi uitat, voi îndrepta greşeli şi tăceri prea lungi, voi învăţa să te iubesc cu fiinţa mea întreagă şi poate voi afla cum să-i chem pe îngeri să-ţi lumineze ziua.
mă arunc cu capul înainte şi nu ştiu dacă până să ajung în locul în care tu îl speri acum, te voi mai găsi prin zonă. mi-ar plăcea să am o certitudine, dar mi-e îndeajuns de bine să te ştiu aproape. deocamdată e de ajuns şi e mult mai mult decât aş fi sperat.
mâine va veni. zorii se vor revărsa inegal peste amândoi, iar eu voi aştepta secunda când îţi voi spune „bună dimineaţa” ca tu apoi să-mi înseninezi sufletul.
cu o ultimă suflare îţi trimit toată dragostea mea.
mă arunc cu capul înainte şi nu ştiu dacă până să ajung în locul în care tu îl speri acum, te voi mai găsi prin zonă. mi-ar plăcea să am o certitudine, dar mi-e îndeajuns de bine să te ştiu aproape. deocamdată e de ajuns şi e mult mai mult decât aş fi sperat.
mâine va veni. zorii se vor revărsa inegal peste amândoi, iar eu voi aştepta secunda când îţi voi spune „bună dimineaţa” ca tu apoi să-mi înseninezi sufletul.
cu o ultimă suflare îţi trimit toată dragostea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu