Iedera coboara incet si sublim de la etajul patru, ultimul, al blocului tau. Nu, stai linistit, doar visez la iedera, nu stau impopotonata in fata casei tale. Astept doar o veste, o ruga care sa imi poarte pasii acolo si atunci voi suna la sonerie si voi intra in apartamentul tau. O sa ma privesti precum o naluca din alte timpuri si o sa-mi scrii sute de balade pe servetele de hartie. Apoi le vei arde, efemere ca si clipele in care voi sta asezata pe canapeaua ta. Vom surade in timp ce o sa ne bem ceaiul din cesti albastre, mari, de portelan si vom fuma, iar fumul se va raspandi in jurul nostru precum amintirile care ne leaga. Iti voi povesti istorii scurte din vremea inocentei mele, de dinainte ca tu sa ma fi atins cu mintea ta. Restul serii vom ramane imbratisati si iti voi privi chipul pe care il visez acum. Tu stiu ca o sa taci, o sa fii doar o poza a fiintei tale, incolacita langa mine, inconjurati amandoi de pernele astea aduse din Turcia. Lumina va fi stinsa, iar eu voi aprinde o lumanare, amintire, dorinta, subterfugiu. Vei intra usor intre coapsele mintii mele, ametit de parfumul de iasomie care se prabuseste peste trupurile noastre, dezmierdand pielea. Atunci ma vei atinge cu vorbe, imagini, ganduri, pana in clipa in care amandoi vom fi mai aproape unul de celalalt, pana cand vom adormi ca doi copii in livada bunicii.
Ma trezesc din gand si amorteala asta placuta. Suna telefonul. Iti recunosc vocea tremuranda care ma cheama in casa ta. Rochia imi acopera trupul care tanjeste dupa halatul tau alb precum peretii dormitorului, iar eu incui usa, cobor scarile si te gasesc, al meu, in spatele usii apartamentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu