O ceasca de cafea cu lapte. Atat e intre noi. Pe masa nu se mai afla nimic, doar mainile noastre impreunate, dezmierdandu-se si alintandu-se cu o stiinta izvorata din illo tempore. Ma uit mult timp la mainile noastre, simt pielea ta fina si cunoscuta. Oricat de mult ti-as iubi ochii, deocamdata sunt prea distrasa pentru a-i simti vibrand. Ai maini de poet, de om grabit, ursuz cateodata si intotdeauna cu un pas si un gand inaintea mea, insa eu te urmez, caci iti iubesc mainile de poet. Nu e decat atingerea usoara a degetelor tale pe mana mea intinsa spre ceasca. Ma uit la tine si vad o umbra asternuta pe chipul tau.
Ma ridic de la masa. Andries canta "Cea mai frumoasa zi", insa nici unul din noi nu are puterea sa il asculte. Imi iei mana intr-a ta si iesim din cafenea in ploaie. Se aude corul din catedrala. Cu mintea obosita ma gandesc ca as vrea sa mai asist la inca o predica, desi nu sunt catolica si nici crestina practicanta. Tu tii umbrela deasupra capetelor noastre. Eu ies de sub ea, plec de la bratul tau pentru a ma oferi ploii, iar tu privesti dansul meu cu acelasi amuzament nociv cu care privesti de obicei un copil construind castele de nisip. Imi refuzi invitatia la dans, desi e seara si nu e nimeni pe straduta asta din mijlocul Bucurestiului. Nici o balta nou formata nu scapa jocului meu, iar curand sunt uda pana la piele. Te indrepti spre mine, imi zambesti cu indulgenta, ma tii aproape de pieptul tau si ne indreptam spre casa ta. De data asta raman sub umbrela.
Urcam scarile. E atat de liniste pe straduta asta, in blocul asta gri, colorat doar de prezenta ta. Pasii ni se aud amplificati de mii de ori si ma tem sa nu trezim vreo fiinta, caci nu as suporta sa vad moartea unui alt suflet ascunsa in ochii sai. Cheile clipocesc in mainile tale, clanta cedeaza, iar usa imi dezvaluie interiorul atat de cunoscut. Te rog din priviri si prin strangeri de mana sa nu aprinzi lumina. Ma lasi in dormitor sa ma dezbrac de hainele ude, gasindu-mi protectie intr-un halat destul de mare si larg, dar confortabil si calduros. Ma primesti in sufragerie cu o ceasca de ceai de tei, caci stii ca imi place si speri sa ma scapi astfel de chinul unei raceli. Ma apropii de biblioteca ta fascinanta si imi trec degetele peste cotorul volumelor adunate de tine.
Imi soptesti numele. Ma asez langa tine pe canapea. Ma saruti pe tampla si ma tii in brate. Adorm cu capul pe umarul tau si uit de ploaie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu