Astazi m-am trezit pe dos. Poate ca asa ma trezesc mereu, dar de fiecare data vad ceva bun in ziua respectiva, fie ca e doar un viciu pe care il probez in fiecare alta zi. Astazi nu am reusit. Am vrut sa fiu ok. Dar singurul lucru multumitor au fost dragii mei prieteni si Allende. Victor e inca la mare. Nu as fi vrut sa ies din casa azi. Am facut-o si am dat peste vechi si noi suplicii.
Din plictiseala si dichis mai mult decat din necesitate mi-am cautat un loc de munca. Nu exista nimic, sau poate nu vad eu oportunitatile. Sincer, m-as angaja in vreun birt, dar chiar nu pot. Am parinti.
Ah, se intrevede o vara cat se poate de plictisitoare. In fiecare zi voi face acelasi lucru. Voi schimba mereu alte carti. Vor ramane aceleasi locuri. Daca as putea sa scap din Bucurestiul asta si sa plec la mare, fara parinti, fara nimeni in afara de sotie, de amanta ei, de prietenul ei si de Victor. Sau sa scap pe un varf de munte, singura cuc. Sau sa ma pierd pe o strada din acest oras mereu indiferent. Nu vad cum as putea sa scap de o existenta mai mult decat previzibila in vara asta. Macar verile trecute nu ma asteptam la nimic si atunci s-au intamplat toate povestile care m-au marcat nitel. Cat as da acum pentru o alta poveste, un alt secret bine pastrat si iubit, un zambet peste umar, un sarut care "goes deeper than my skin" si o imbratisare care iarta si spune adio. Macar o sa ma mai odihnesc. Macar o data.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu