Sunt indragostita de o idee si de o briza ce poarta in bratele ei un parfum cunoscut din copilarie. Ma joc cu posibilitati si las loc interpretarilor gresite. Mi-e dor de ceva ce nu am cunoscut pana acum. Dar, cel mai mult, mi-e dor de tine. Ascult aceleasi melodii in fiecare zi si descopar mereu sunete noi, cuvinte care ma farmeca pe loc. Nu te-am visat decat o singura data. Si chiar si atunci eram pierduta, disparuta, moarta. Ciudat, cel pe care l-am iubit m-a adus in starea in care sa simt lucrurile astea cu adevarat. Cel mai mult doare atunci cand persoana iubita este cea care te omoara. Sa-ti spun povesti? Dorintele mi le stii. Dupa cum spune Amelie Nothomb: "dorinte de portareasa". As vrea sa am povesti ca ale tale. As putea sa iti spun ce imi canta vantul, in miez de noapte, pe plaja, in jurul focului. As putea sa iti spun de prima mea intalnire cu istoria in Egipt. Mi-ar placea sa iti spun cum am ajuns sa fiu persoana pe care o stii tu, acum. Cred ca mai mult le-as povesti pentru mine, inca o data, analizand situatii si cuvinte care le-am purtat cu mine in trecut.
E cald. Second hand faith. Ai mei sunt cretini. Ma enerveaza, dar nah, ce pot sa fac? Ii ascult, caci sunt fata cuminte. Doamne, nici nu vor sti ei cat de mult visez eu clipa in care nu ii voi mai vedea in fiecare zi. Sa ma descurc pe cont propriu, fara ei, fara ajutorul lor, fara telefoane date. Si nu mai e mult pana atunci. Am asteptat atat. Am si eu o virtute mica pe acolo: rabdarea.
Mi s-a schimbat starea de cand am inceput sa scriu idiotenia asta. Nu, nu ma intereseaza. Nu ma intereseaza lumea voastra. Nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu